cotoz sn [At: HERZ.-GHER., M. IV 242 / V: ~os / Pl: ~uri / E: ns cf mg kotu „noroi”, kotus viz „apă murdară”] (Reg) 1 Mâncare din pâine și lapte acru. 2 Mâncare pregătită cu mămăligă. 3 Mâncare rea. 4 Porcărie. 5 Noroi. 6 (Fig) Insultă adresată unei femei murdare. 7 (Fig) Afacere încurcată și necinstită.

cotos sn vz cotoz

tocoz sn vz cotoz

cotoz (-zuri), s. n. – 1. Terci. – 2. Mîncare proastă. Origine necunoscută. Se folosește în Trans. de Nord și Mold., și pe care DAR o pune în legătură cu mag. kotu „mîl”. – Der. cotozi (var. cotuzui), vb. (a găti prost); cotozeală, s. f. (mîncare proastă).

cotoz s.n. (reg.) mâncare făcută din pâine dumicată mărunt peste care se toarnă lapte acru; mâncare rău pregătită.

cotoz, cotozuri, s.n. – 1. (gastr.) Balmoș, mămăligă (Memoria, 2001). (Trans. de Nord, Mold.). 2. Bucăți de pâine cu lapte acru. ♦ (onom.) Cotoz, poreclă și nume (84 de persoane cu acest nume de familie, în Maramureș, în 2007, cf. DFN). – Et. nec. (DER).

cotoz, -uri, s.n. – (gastr.) Balmoș, mămăligă (Memoria 2001). Atestat doar în Transilvania de Nord și Moldova. – Et. nec.