TOCO- „naștere, procreație, înmulțire”. ◊ gr. tokos „naștere, urmaș” > fr. toco-, it. id., germ. toko-, engl. toco- și toko- > rom. toco-. □ ~cist (v. -cist), s. n., celulă diploidă în care are loc o diviziune reducțională; sin. tocospor; ~dinamometru (v. dinamo-, v. -metru₁), s. n., aparat pentru înregistrarea forței de contracție a uterului; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de naștere; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru înregistrarea grafică a frecvenței și a intensității contracției uterine; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul formelor de naștere; ~spor (v. -spor), s. m., tococist*; ~stom (v. -stom), s. m., orificiu de depunere a ouălor la viermii botriocefali.