5 definiții pentru tocănău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tocănău sn [At: T. PAPAHAGI, M. 234 / Pl: ~nauă, ~cana / E: tocană + -ău] (Mar) Făcăleț cu care se mestecă mămăliga Si: (reg) tocăner.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tocănắu, (tocăner), s.n. – (reg.) Băț cu care se amestecă mămăliga (tocana); făcăleț (ALRRM, 1971: 520). (Maram.). – Din tocană + suf. -ău (MDA).

tocănắu, (tocăner), s.n. – Băț cu care se amestecă mămăliga (tocana); făcăleț (ALR 1971: 520). – Din tocană + -ău.

Intrare: tocănău
tocănău substantiv neutru
substantiv neutru (N57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tocănău
  • tocănăul
  • tocănău‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tocănău
  • tocănăului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)