2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

toancă1 sf [At: CIHAC II, 414 / V: (reg) tionc sn / Pl: ~nce / E: ucr *тонька cf rs тонька] (Reg) Loc cu apă adâncă la cotiturile râurilor de munte Si: bulboană, vâltoare, vârtej.

toancă2 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~nce / E: ns cf tonca] 1 (Reg) Capriciu (1). 2 (Ban; îe) A pune în ~ A face pe cineva responsabil de ceva.

TOÁNCĂ toance, s. f. (Mai ales la pl.) Cotitura unei ape curgătoare repezi. V. vîrtej, bulboană, vîltoare.

tonca vi [At: PAȘCA, GL. / V: (reg) tun~ / Pzi: 3 toancă / E: ns cf toană1] (Trs; construit cu G-D) 1 A i se năzări. 2 A-i cășuna.

Toance f. pl. cataracte periculoase pe Bistrița moldovenească.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

toáncă s. f., g.-d. art. toáncei; pl. toánce

toáncă s. f., g.-d. art. toáncei; pl. toánce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOÁNCĂ s. v. bulboacă, bulboană, capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, ochi, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.

toancă s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. OCHI. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ.

TONCÁ vb. v. apuca, cășuna, năzări, veni.

tonca vb. v. APUCA. CĂȘUNA. NĂZĂRI. VENI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

toánce s. f. pl. – Repeziș de apă curgătoare, curent rapid al unui rîu. Sl. tąča „ploaie”, datorită stropilor pe care-i împrăștie. Legătura cu pol. ton „adîncime” (Cihac, II, 414), nu este probabilă. În Mold., mai ales ca toponim.

Intrare: toancă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toancă
  • toanca
plural
  • toance
  • toancele
genitiv-dativ singular
  • toance
  • toancei
plural
  • toance
  • toancelor
vocativ singular
plural
Intrare: tonca
verb (V81)
Surse flexiune: MDA2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tonca
  • toncare
  • toncat
  • toncatu‑
  • toncând
  • toncându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • toancă
(să)
  • toance
  • tonca
  • toncă
  • toncase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • toancă
(să)
  • toance
  • toncau
  • tonca
  • toncaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

toancă

etimologie: