TORO- „curbă, mulură”. ◊ L. torus „coardă, încolăcire” > fr. toro-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. toro-. □ ~id (v. -id), s. n., 1. Suprafață generată de o curbă închisă care se rotește în jurul unei axe din planul curbei și care nu o intersectează. 2. Corp solid mărginit de un toroid (1).