2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOCÍT, -Ă, tociți, -te, adj. (Despre obiecte tăioase sau ascuțite) Care nu mai taie, cu tăișul uzat, ros, îngroșat. ♦ P. gener. Ros, uzat. – V. toci.

TOCÍT, -Ă, tociți, -te, adj. (Despre obiecte tăioase sau ascuțite) Care nu mai taie, cu tăișul uzat, ros, îngroșat. ♦ P. gener. Ros, uzat. – V. toci.

tocit2, ~ă a [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: toci3] 1 (D. obiecte cu vârf ascuțit sau cu tăiș) Cu tăișul sau cu ascuțișul uzat Si: (înv) tâmpit (1). 2 (D. obiecte, țesături etc.) Care s-a deteriorat prin întrebuințare îndelungată, frecare, lovire etc. Si: ros, uzat. 3 (Reg; d. pietrele morii) Neferecat. 4 (Fam; fig; d. simpatii, stări, sentimente etc.) Care a pierdut din intensitate Si: amorțit, slăbit. 5 (Fam; fig; d. cuvinte, fraze etc.) Banalizat prin repetare deasă Si: răsuflat. 6 (D. păr) Cu firul despicat la capăt Si: (reg) târcăvit. 7 (Fam; fig; d. lecții, teme etc.) Învățat mecanic.

tocit1 sn [At: BARIȚIU, P. A. I, 385 / E: toci3] 1-2 Tocire (2-3). 3-4 (Fam; fig) Toceală (4-5).

TOCÍT, -Ă, tociți, -te, adj. (Despre obiecte tăioase sau ascuțite) Care nu mai taie, cu tăișul îngroșat. Bat și-ntorc pe nicovală Fiarele de plug, tocite, Și le-ascut ca pe cuțite. D. BOTEZ, F. S. 76. ♦ Ros, uzat. În halatul ei tocit... se plimba prin cameră. DUMITRIU, N. 51. Banii de aramă, de argint, de aur sînt șterși, tociți, lucioși. Au trecut prin mii și mii de mîini omenești. STANCU, U.R.S.S. 122.

tocit a. 1. care nu e ascuțit; 2. fig. slăbit, uzat.

tocít, -ă adj. Care șĭ-a stricat vîrfu saŭ tăișu: cuțit tocit. Fig. Slăbit, uzat.

TOCÍ1, tocesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face sau a deveni mai puțin ascuțit, mai puțin tăios; a (se) roade, a (se) uza prin folosire, prin frecare, prin lovire etc. ♦ Tranz. Fig. A uza, a slei răbdarea, puterea etc. cuiva. 2. Tranz. A ascuți un obiect la tocilă. 3. Tranz. Fig. A-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; (cu sens atenuat) a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc. – Din sl. točiti.

toci4 vt [At: ANON. CAR. / Pzi: tocesc / E: srb toèiti] 1 (Ban; Olt; c. i. vin) A scoate dintr-un butoi (mai mare) în alt vas (mai mic). 2 (Ban; c. i. murături, varză murată) A pritoci. 3 (Ban; îe) A-l ~ pe cineva sângele A-i curge cuiva sânge din nas.

toci3 [At: CANTEMIR, IST. 186 / Pzi: tocesc / E: vsl точити] 1 vt (Mol; Trs; c. i. un obiect tăios) A ascuți la tocilă (1) Si: (îvr) a tocila (1). 2-3 vtr A (se) face mai puțin ascuțit. 4-5 vtr A (se) face mai puțin tăios. 6-7 vtr A (se) uza prin întrebuințare, frecare, lovire etc. Si: a (se) roade, (reg) a (se) târșâi (4). 8 vt (Pop; îe) A-și ~ gura (în zadar) A vorbi fără rost și fără folos. 9-10 vtr (Fam; fig) A face să se piardă (sau a pierde) din intensitate, putere, răbdare, sentimente etc. Si: a amorți, a (se) răsufla, a (se) slăbi, a (se) slei. 11 vt (Fam; fig) A învăța mecanic lecțiile. 12 vt (Fam; fig) A învăța foarte mult.

TOCÍ1, tocesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face sau a deveni mai puțin ascuțit, mai puțin tăios; a (se) roade, a (se) uza prin întrebuințare, prin frecare, prin lovire etc. ♦ Tranz. Fig. A uza, a slei răbdarea, puterea etc. cuiva. 2. Tranz. A ascuți un obiect la tocilă. 3. Tranz. Fig. A-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; (cu sens atenuat) a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc. – Din sl. točiti.

TOCÍ, tocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai puțin ascuțit, a strica, a uza, a roade (prin întrebuințare, lovire, frecare etc.). Numai atunci vei da cu mîna de mine cînd vei rupe trei perechi de opinci de fier și cînd vei toci un toiag de oțel căutîndu-mă, căci eu mă duc. ISPIRESCU, L. 55. Mult timp Murad în lupte, tocindu-și iataganul, Mărise, apărase întreg Aliotmanul. ALECSANDRI, P. III 344. ◊ (Poetic) Sub creștetul măririi, astăzi vechiturile, În granit lovind totuna, Își tocesc custurile. BELDICEANU, P. 121. A robului plînsoare o piatră chiar tocește Curgînd neîncetat. BOLINTINEANU, O. 7. ◊ Refl. Pușculița-mi ruginește, Ținta-n ghioagă se tocește. ALECSANDRI, P. A. 55. Pieptul tău era tare ca de oțel, paloșul se tocea pe dînsul. RUSSO, O. 23. ♦ Fig. A slăbi, a uza, a slei. Astfel se rostesc bătrînii din adîncul cugetării; Însă voi nu le dați seamă și tociți răbdarea țării Și-a lui vodă. DAVILA, V. V. 22. Ne-am tocit mereu puterile în luptele ce am fost siliți să susținem. ODOBESCU, S. III 433. 2. Tranz. A da la tocilă, a ascuți. Mergeți... că doară baba nu s-a dus în pod să vă aducă de mîncare, ci să-și ascuță dinții să vă poată mînca; că are în pod o piatră mare de moară, de care-și tocește dinții. RETEGANUL, P. V 42. 3. Intranz. Fig. (în limbajul școlarilor) A citi de mai multe ori o lecție, în scopul de a o învăța pe dinafară (de obicei fără preocuparea de a o adînci). A tocit singur și a dat vreo două clase de liceu, într-ascuns. PAS, Z. I 179. Mîine are teză. Tocește și el. C. PETRESCU, C. V. 84.

A TOCÍ ~ésc tranz. 1) (unelte metalice de tăiat) A ascuți cu tocila. 2) A face să se tocească. 3) fig. (răbdarea, puterile etc.) A face să slăbească. 4) fam. (lecții) A învăța mecanic, citind de multe ori; a bucheri. /<sl. tociti

A SE TOCÍ se ~éște intranz. 1) (mai ales despre unelte metalice de tăiat) A deveni mai puțin ascuțit prin întrebuințare îndelungată sau neglijență; a se tâmpi. 2) (despre obiecte) A se roade prin întrebuințare îndelungată sau lovire. /<sl. tociti

tocì v. 1. Mold. a da în tocilă, a ascuți; 2. a strica tăiușul unui instrument ascuțit; 3; fig. a uza, a amorți: a toci simțurile. [Rus. TOČITĬ, a ascuți pe tocilă].

tocésc v. tr. (vsl. točiti, învîrtesc la strug [care seamănă cu tocila]; bg. točy, a ascuți, a toci; rus. točitĭ, a turna, a vărsa, a ascuți, a toci. V. pri-, răs-, s- și ză-, to-cesc). Stric vîrfu ascuțit orĭ tăișu: a toci un cuțit; a-țĭ toci dințiĭ, ghearele, toĭagu. Fig. A-țĭ toci simțurile. Iron. Învăț prea mult.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tocésc, imperf. 3 sg. toceá; conj. prez. 3 să toceáscă

tocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tocésc, imperf. 3 sg. toceá; conj. prez. 3 sg. și pl. toceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOCÍT adj. v. banalizat, stereotip, stereotipic.

TOCÍT adj. 1. știrb, știrbit. (Cuțit ~.) 2. scâlciat. (Tocuri ~.) 3. degradat, deteriorat, ponosit, ros, stricat, uzat. (Haine ~.)

TOCIT adj. 1. știrb, știrbit. (Cuțit ~.) 2. scîlciat. (Tocuri ~.) 3. degradat, deteriorat, ponosit, ros, stricat, uzat. (Haine ~.)

arată toate definițiile

Intrare: tocit
tocit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tocit
  • tocitul
  • tocitu‑
  • toci
  • tocita
plural
  • tociți
  • tociții
  • tocite
  • tocitele
genitiv-dativ singular
  • tocit
  • tocitului
  • tocite
  • tocitei
plural
  • tociți
  • tociților
  • tocite
  • tocitelor
vocativ singular
plural
Intrare: toci (vb.)
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • toci
  • tocire
  • tocit
  • tocitu‑
  • tocind
  • tocindu‑
singular plural
  • tocește
  • tociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tocesc
(să)
  • tocesc
  • toceam
  • tocii
  • tocisem
a II-a (tu)
  • tocești
(să)
  • tocești
  • toceai
  • tociși
  • tociseși
a III-a (el, ea)
  • tocește
(să)
  • tocească
  • tocea
  • toci
  • tocise
plural I (noi)
  • tocim
(să)
  • tocim
  • toceam
  • tocirăm
  • tociserăm
  • tocisem
a II-a (voi)
  • tociți
(să)
  • tociți
  • toceați
  • tocirăți
  • tociserăți
  • tociseți
a III-a (ei, ele)
  • tocesc
(să)
  • tocească
  • toceau
  • toci
  • tociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tocit

  • 1. (Despre obiecte tăioase sau ascuțite) Care nu mai taie, cu tăișul uzat, ros, îngroșat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: ascuțit (adj.) un exemplu
    exemple
    • Bat și-ntorc pe nicovală Fiarele de plug, tocite, Și le-ascut ca pe cuțite. D. BOTEZ, F. S. 76.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • În halatul ei tocit... se plimba prin cameră. DUMITRIU, N. 51.
        surse: DLRLC
      • Banii de aramă, de argint, de aur sînt șterși, tociți, lucioși. Au trecut prin mii și mii de mîini omenești. STANCU, U.R.S.S. 122.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi toci
    surse: DEX '98 DEX '09

toci (vb.)

  • 1. tranzitiv reflexiv A face sau a deveni mai puțin ascuțit, mai puțin tăios; a (se) roade, a (se) uza prin folosire, prin frecare, prin lovire etc.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: roade uza antonime: ascuți 6 exemple
    exemple
    • Numai atunci vei da cu mîna de mine cînd vei rupe trei perechi de opinci de fier și cînd vei toci un toiag de oțel căutîndu-mă, căci eu mă duc. ISPIRESCU, L. 55.
      surse: DLRLC
    • Mult timp Murad în lupte, tocindu-și iataganul, Mărise, apărase întreg Aliotmanul. ALECSANDRI, P. III 344.
      surse: DLRLC
    • poetic Sub creștetul măririi, astăzi vechiturile, În granit lovind totuna, Își tocesc custurile. BELDICEANU, P. 121.
      surse: DLRLC
    • poetic A robului plînsoare o piatră chiar tocește Curgînd neîncetat. BOLINTINEANU, O. 7.
      surse: DLRLC
    • Pușculița-mi ruginește, Ținta-n ghioagă se tocește. ALECSANDRI, P. A. 55.
      surse: DLRLC
    • Pieptul tău era tare ca de oțel, paloșul se tocea pe dînsul. RUSSO, O. 23.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat A uza, a slei răbdarea, puterea etc. cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Astfel se rostesc bătrînii din adîncul cugetării; Însă voi nu le dați seamă și tociți răbdarea țării Și-a lui vodă. DAVILA, V. V. 22.
        surse: DLRLC
      • Ne-am tocit mereu puterile în luptele ce am fost siliți să susținem. ODOBESCU, S. III 433.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A ascuți un obiect la tocilă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Mergeți... că doară baba nu s-a dus în pod să vă aducă de mîncare, ci să-și ascuță dinții să vă poată mînca; că are în pod o piatră mare de moară, de care-și tocește dinții. RETEGANUL, P. V 42.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bucheri 2 exemple
    exemple
    • A tocit singur și a dat vreo două clase de liceu, într-ascuns. PAS, Z. I 179.
      surse: DLRLC
    • Mîine are teză. Tocește și el. C. PETRESCU, C. V. 84.
      surse: DLRLC
    • 3.1. (cu sens) atenuat A insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: