2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
titluire sf [At: CANTEMIR, HR. 889 / V: (îvr) ~tuli~ / Pl: ~ri / E: titlui] (Îvr) Intitulare.
titlui [At: CANTEMIR, HR. 131 / V: (înv) ~tuia, ~tuli / Pzi: ~esc / E: titlu] (Înv) vt A da (cuiva) un titlu (3) Si: a intitula. 2 vr A purta un titlu (3) Si: a se numi, a se intitula.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
titula v vz titlui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tituli v vz titlui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
titulire sf vz titluire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TITLUI vb. v. boteza, chema, denumi, intitula, numi, porecli, spune, supranumi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
titlui vb. v. BOTEZA. CHEMA. DENUMI. INTITULA. NUMI. PORECLI. SPUNE. SUPRANUMI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: titluire
titluire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
titulire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: titlui
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
titula
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tituli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)