2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

titluire sf [At: CANTEMIR, HR. 889 / V: (îvr) ~tuli~ / Pl: ~ri / E: titlui] (Îvr) Intitulare.

titlui [At: CANTEMIR, HR. 131 / V: (înv) ~tuia, ~tuli / Pzi: ~esc / E: titlu] (Înv) vt A da (cuiva) un titlu (3) Si: a intitula. 2 vr A purta un titlu (3) Si: a se numi, a se intitula.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TITLUÍ vb. v. boteza, chema, denumi, intitula, numi, porecli, spune, supranumi.

titlui vb. v. BOTEZA. CHEMA. DENUMI. INTITULA. NUMI. PORECLI. SPUNE. SUPRANUMI.

Intrare: titluire
titluire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • titluire
  • titluirea
plural
  • titluiri
  • titluirile
genitiv-dativ singular
  • titluiri
  • titluirii
plural
  • titluiri
  • titluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: titlui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • titlui
  • titluire
  • titluit
  • titluitu‑
  • titluind
  • titluindu‑
singular plural
  • titluiește
  • titluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • titluiesc
(să)
  • titluiesc
  • titluiam
  • titluii
  • titluisem
a II-a (tu)
  • titluiești
(să)
  • titluiești
  • titluiai
  • titluiși
  • titluiseși
a III-a (el, ea)
  • titluiește
(să)
  • titluiască
  • titluia
  • titlui
  • titluise
plural I (noi)
  • titluim
(să)
  • titluim
  • titluiam
  • titluirăm
  • titluiserăm
  • titluisem
a II-a (voi)
  • titluiți
(să)
  • titluiți
  • titluiați
  • titluirăți
  • titluiserăți
  • titluiseți
a III-a (ei, ele)
  • titluiesc
(să)
  • titluiască
  • titluiau
  • titlui
  • titluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)