39 de definiții pentru tilincă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TILINCĂ, tilinci, s. f. Vechi instrument muzical popular de suflat, asemănător cu fluierul, dar fără găuri laterale, făcut din scoarță de paltin, răchită, tei etc. [Var.: tilingă s. f.] – Cf. tilinc.

TILINCĂ, tilinci, s. f. Vechi instrument muzical popular de suflat, asemănător cu fluierul, dar fără găuri laterale, făcut din scoarță de paltin, răchită, tei etc. [Var.: tilingă s. f.] – Cf. tilinc.

tilincă sf [At: MOLNAR, D. / V: (reg) tăl~, telean~, tel~, telingă, ~lingă, titil~, tul~ sf, ~inc, titili, titilig, titilinc, titiling, titilog sn / Pl: ~nci, (îrg) ~nce / E: ns cf tilinc1, talangă] 1 Vechi instrument muzical popular de suflat, asemănător cu fluierul, dar fară găuri laterale, care este făcut din coajă de salcie, tei sau din lemn de soc, paltin etc., având un timbru ascuțit, șuierat Si: (reg) telișcă1, turlică, turlișcă, tutelcă (1), țurlă2. 2 (Îvr) Bucată cilindrică de scoarță scoasă de pe capătul unei mlădițe, cu care se altoiește prin introducerea ei pe mlădiță curățată de coajă a portaltoiului. 3 Clopoțel la oi, la vite (mai mic decât talanga). 4 (Reg) Groapa fântânii.

TILINCĂ, tilinci, s. f. 1. Instrument primitiv de suflat, asemănător cu fluierul, dar fără găuri pentru degete, făcut din coajă de tei ori de cireș sau din lemn de soc, paltin etc., avînd un timbru ascuțit, șuierat; trișcă. Era... răsfăț de sunete ca din tilinci de argint. DELAVRANCEA, S. 90. S-a-ntins poporul adunat Să joace-n drum după tilinci. COȘBUC, P. I 57. ◊ (Poetic) Povești străbune, cîntece uitate, Cu glasuri de tilinci îndepărtate Îmi amăgesc iar gîndul și mă-ngînă. IOSIF, V. 92. 2. Talangă. (Atestat în forma telincă) Iar cînd mor oameni mai mici, Trag clopotul de calici, Care sună ca telinca. ALECSANDRI, T. 904. 3. Groapă de fîntînă. Au aflat apa încuiată, că era podită tilinca fîntînii pe deasupra apei. SBIERA, P. 227. – Variante: telingă (RUSSO, O. 122), telincă, tilingă (BASSARABESCU, S. N. 129) s. f.

TILINCĂ ~ci f. Instrument muzical popular de suflat, de forma unui fluier, fără găuri laterale, care emite sunete acute. [G.-D. tilincii] /cf. tilinc

tilincă (telincă) f. fluier ciobănesc fără găuri din scoarță de paltin, răchită sau teiu, [Și titilincă, titilic: onomatopee].

tilíncă f., pl. ĭ (var. din talangă. D. rom. vine ung. rut. tilinka). Fluĭer fără găurĭ făcut din coajă de teĭ, din soc orĭ din salcie. – La Brașov pipilingă, șuĭerătoare dintr’o vărguță de salcie. (Ca să răsune maĭ tare, se pune într’un corn de boŭ). V. trișcă.

TILINGĂ s. f. v. tilincă.

talangă sf [At: CIHAC II, 241 / V: (reg) ~ncă / Pl: tălăngi, (rar) ~lăngi, ~nge / E: talang cf balangă] 1 Clopot care se atârnă la gâtul vitelor sau al oilor Si: (reg) tângalău, toangă, tololoancă, troscot2 (2). 2 (Reg; îe) A fi ~ga târgului A răspândi zvonuri. 3 Sunetul produs de talangă (1). 4 (Înv) Limbă de clopot. 5 (Fam; dep) Bijuterii (medalion, cercei etc.) de dimensiuni mari, care atârnă.

talángă și -ncă f., pl. e și tălăngĭ, -ncĭ (ca și balangă, dalangă. V. telincă și tilincă). Un fel de clopot supțire (!) care sună dogit și care se atîrnă de gîtu vitelor ca să le auzĭ cînd se rătăcesc pin pădure. – Și teleancă, pl. encĭ (Mold. sud), și telincă (Mold.). V. acĭoaĭe, harang, izvon.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tilincă s. f., g.-d. art. tilincii; pl. tilinci

tilincă s. f., g.-d. art. tilincii; pl. tilinci

tilincă s. f., g.-d. art. tilincii; pl. tilinci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TILINCĂ s. (MUZ.) (Olt.) tutelcă. (Cântă din ~.)

TILINCĂ s. (MUZ.) (Olt.) tutelcă. (Cîntă din ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tilincă (-ci), s. f.1. Clopoțel. – 2. Fluier, trișcă. – Var. telincă, titili(n)c(ă), (ti)tilingă, Trans. pipilincă. Creație expresivă, cf. talangă, sp. tilin.Der. tilinca (var. telinca), vb. (a cînta din tilincă; a suna tilinca). Mag. tilinka, pe care Cihac, II, 533, îl propune ca etimon al rom. și rut. tylynka provin din rom.Cf. tilișcă, trișcă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tilincă, tilinci, s.f. (pop.) 1. fluier din coajă de tei, de paltin, din soc ori din salcie, fără găuri; șuierătoare. 2. clopoțel la oi, la vite. 3. groapa fântânii.

tilincă, tilinci, s.f. – Instrument muzical utilizat în Maramureș, construit din lemn (scoarță de salcie) sau metal, cu dop sau fără și fără găuri pentru degete, închizând din când în când cu degetul arătător capătul de jos al țevii (Țiplea, 1906; Borlean, 2000: 47): „În mânuța de-a dreapta / Tăt îmi puneți tilinca” (var. Miorița). – Cf. tilinc (onomatopee care imită sunetul de clopoțel) (DEX, MDA), cf. talangă (Scriban, DER, MDA). Cuv. rom. > magh. tilinka, ucr. tylynka (Scriban, DER).

tilincă, -i, s.f. – 1. Fluier ciobănesc confecționat din scoarță de salcie (fără găuri laterale) (Țiplea 1906): „În mânuța de-a dreapta / Tăt îmi puneți tilinca” (Miorița). – Din tilinc (onomatopee care imită sunetul de clopoțel).

Intrare: tilincă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tilincă
  • tilinca
plural
  • tilinci
  • tilincile
genitiv-dativ singular
  • tilinci
  • tilincii
plural
  • tilinci
  • tilincilor
vocativ singular
plural
titiling
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tulincă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
titilig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
titilinc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
titilic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
titilic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tilingă
  • tilinga
plural
  • tilingi
  • tilingile
genitiv-dativ singular
  • tilingi
  • tilingii
plural
  • tilingi
  • tilingilor
vocativ singular
plural
titilog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tălincă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • telincă
  • telinca
plural
  • telinci
  • telincile
genitiv-dativ singular
  • telinci
  • telincii
plural
  • telinci
  • telincilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • telingă
  • telinga
plural
  • telingi
  • telingile
genitiv-dativ singular
  • telingi
  • telingii
plural
  • telingi
  • telingilor
vocativ singular
plural
titilincă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tilincă, tilincisubstantiv feminin

  • 1. Vechi instrument muzical popular de suflat, asemănător cu fluierul, dar fără găuri laterale, făcut din scoarță de paltin, răchită, tei etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era... răsfăț de sunete ca din tilinci de argint. DELAVRANCEA, S. 90. DLRLC
    • format_quote S-a-ntins poporul adunat Să joace-n drum după tilinci. COȘBUC, P. I 57. DLRLC
    • format_quote poetic Povești străbune, cîntece uitate, Cu glasuri de tilinci îndepărtate Îmi amăgesc iar gîndul și mă-ngînă. IOSIF, V. 92. DLRLC
  • 2. Talangă. DLRLC
    sinonime: talangă
    • format_quote Iar cînd mor oameni mai mici, Trag clopotul de calici, Care sună ca telinca. ALECSANDRI, T. 904. DLRLC
  • 3. Groapă de fântână. DLRLC
    • format_quote Au aflat apa încuiată, că era podită tilinca fîntînii pe deasupra apei. SBIERA, P. 227. DLRLC
etimologie:
  • cf. tilinc DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.