Definiția cu ID-ul 713590:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tisăliță, -e, s.f. – Borș. Se face din apă călduță, cu comlău de mălai, mniez de ptită de mălai, tărâță, sare, cimbru. „O samă o beu în loc de apă”. „Demult, în post, tătă lumea făcea tisăliță” (Memoria 2001: 40). – Din sl. kiselŭ „acru”, cf. srb. kiselica, ucr. kyselyca (DER).