testea sf [At: (a. 1761) ap. TDRG / V: (reg) tis~ / Pl: ~ele / E: tc deste] 1 Pachet conținând un număr fix (10, 12 sau 24) de obiecte de același fel (astăzi mai ales ace), legate sau ambalate împreună. 2 (Pex) Ambalaj al unei testele (1). 3 (Spc) Ambalaj în care se păstrează obiectele dintr-o testea (1). 4 (Îvp; fig) Număr de 12 persoane. 5 (Îvp; pex; fig) Mulțime. 6 Teanc de hârtie cuprinzând 24 sau 25 de coli Si: (reg) conț¹. 7 (Reg) Mănunchi de spice Si: (reg) polog.

TESTEA, testele, s. f. Pachet cuprinzînd un număr fix de obiecte de același fel (de obicei 10 sau 12; astăzi mai ales de ace) legate sau ambalate împreună pentru a forma un tot care se vinde deodată. V. duzină. Le luam pe toate la subțioară, ca pe o testea de linguri, și alergam cu ele cît era ograda de mare. HOGAȘ, M. N. 33. Testeaua de furculițe Cîte-o leiță Și mă duc și prin Galați, Testeaua cîte doi sfanți. SEVASTOS, N. 284. Cum nu știu eu birui pe nerăsuflate candoarea cîtorva testele de hîrtie? CARAGIALE, S. N. 132. ◊ Fig. În trăsură făcui cunoștință cu mai bine de jumătate de testea de ființe omenești, bărbați și femei. ISPIRESCU, la CADE. ♦ Ambalajul unei duzini de obiecte. Peste o sută de fete și băieți... confecționau testele în care, la alte mașini, înfigeau acele. PAS, Z. I 290. Pe fundul farfuriei, nici un strop de smîntînă, cuțitul și furculița ca din testea. HOGAȘ, M. N. 38.

TESTEA ~ele f. Pachet care conține un număr fix (10, 12 sau 24) de obiecte de același fel ambalate împreună. [Art. testeaua] /<turc. deste

testeà f. 1. (învechit) duzină: 2. număr de zece bucăți: o testea de fuse; 3. număr de 24 coale: o testea de hârtie. [Turc. TESTÈ, duzină].

testeá f., pl. ele (turc. deste, pop. teste, d. pers. dest, mînă, adică „o mînă de”; ngr. testés, sîrb. bg. teste, rus. destĭ. V. testemel, tejghea). Conț, maĭ multe coale de hîrtie de scris (12 orĭ și maĭ multe): topu se compune din testele. – În Munt. și tistea.

tistea sf vz testea

tisteá, V. testea.

testea s. f., art. testeaua, g.-d. art. testelei; pl. testele

testea s. f., art. testeaua, g.-d. art. testelei; pl. testele, art. testelele

testea s. f., art. testeaua, g.-d. art. testelei; pl. testele

testea

TESTEA s. top, (reg.) conț, (înv.) ris, rismă. (~ de hârtie.)

TESTEA s. top, (reg.) conț, (înv.) ris, rismă. (~ de hîrtie.)

testea (-ele), s. f. – 1. Duzină. – 2. Teanc (de hîrtie). – Mr. tisté. Tc. (per.) deste (Roesler 604; Șeineanu, II, 357), cf. ngr. τεστές, alb., bg., sb., rus. desti.