tísăliță, tisălițe, (chisăliță), s.f. – (reg.; gastr.) Borș. Se face din apă călduță, cu comlău de mălai, mniez de ptită de mălai, tărâță, sare, cimbru. „O samă o beu în loc de apă”. „Demult, în post, tătă lumea făcea tisăliță” (Memoria, 2001: 40). ♦ (onom.) Tisăliță, Tisălița, Tisalița, nume de familie (135 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Cf. chisăliță.

tísăliță, -e, s.f. – Borș. Se face din apă călduță, cu comlău de mălai, mniez de ptită de mălai, tărâță, sare, cimbru. „O samă o beu în loc de apă”. „Demult, în post, tătă lumea făcea tisăliță” (Memoria 2001: 40). – Din sl. kiselŭ „acru”, cf. srb. kiselica, ucr. kyselyca (DER).