târpan sn [At: ANTIPA, P. 416 / V: (reg) tar~, tăr~, tir~, tor~ / Pl: ~e / E: bg търпан, tc tirpan] (Reg) Coasă utilizată la tăiatul stufului și al cânepii.

TÂRPAN ~e n. Unealtă asemănătoare cu coasa, folosită pentru tăierea stufului și a papurii; sabiță; rizeacă. /<bulg. turpan, turc. tirpan

tarpan² sn vz târpan

tărpan sn vz târpan

tirpan sn vz târpan

torpan sn vz târpan

TARPAN¹ s. n. v. tîrpan.

TÎRPAN, tîrpane, s. n. Unealtă asemănătoare cu coasa, a cărei lamă curbată este fixată pe o coadă de lemn; se întrebuințează la tăiatul stufului și al cînepii. În stufăria deasă se fac cărări artificiale, tăindu-se stuful cu tîrpanele. ANTIPA, P. 547. – Variantă: tarpan (PAMFILE, A. R. 172, I. CR. III 54) s. n.

2) tarpán n. V. tîrpan.

tirpán, V. tîrpan.

tîrpán, tirpán și torpán n., pl. e (turc. terpan, tyrpan, coasă, d. ngr. drepáni, id.). Est. Un fel de coasă mică (cu coada de vre-un metru) cu care se taĭe stufu, papura și cînepa. – În Nț. tarpan (rev. I. Crg. 3, 54).

torpán, V. tîrpan.

târpan s. n., pl. târpane

târpan s. n., pl. târpane

târpan s. n., pl. târpane

TÂRPAN s. (prin Olt.) seceră. (Cu ~ se taie stuful.)

TÂRPAN s. v. cosor.

tîrpan s. v. COSOR.

TÎRPAN s. (prin Olt.) seceră. (Cu ~ se taie stuful.)

tărpan (-ne), s. n. – Un fel de coasă. – Var. torpan, tîrpan. Tc. terpan (Bogrea, Dacor., III, 738).