2 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tiron sm [At: VARLAAM, C. 425 / Pl: ~i / E: lat tiro, -onis] 1 (Înv) Soldat tânăr la roman. 2 (Pex) Începător într-o meserie.
TIRON s.m. (Ist.) Recrut, soldat tînăr, la romani. ♦ (P. ext.) Orice începător într-o meserie oarecare. [< lat. tiro].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Tiron v. Teodor Tiron.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TIRON (TEODOR-) lat. Tiro „recrut”. 1. Tiron luat ca pren. (17 A V 153) și ca nume de fam, în Moldova (16 A II 13 și IV 174; Tec I; Arh) etc. 2. Cu apoc,: Tirul, Vas. (Isp IV 1),
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Teodor Tiron (†306 d. Hr.), sfânt martir, soldat roman în Legiunea din Pont. Nevoind să-și renege credința creștină pe care o propovăduia printre soldați, a fost martirizat în localitatea Amasia și ars de viu. Bis. îl sărbătorește la 17 februarie.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tiron, tironisubstantiv masculin
- 1. Recrut, soldat tânăr, la romani. DN
- 1.1. Orice începător într-o meserie oarecare. DN
-
etimologie:
- tiro DN