2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIRANIZARE s. f. Acțiunea de a tiraniza și rezultatul ei. – V. tiraniza.

TIRANIZARE s. f. Acțiunea de a tiraniza și rezultatul ei. – V. tiraniza.

tiranizare sf [At: DEX / Pl: ~zări / E: tiraniza] 1 Tratare a cuiva în mod tiranic (7) Si: asuprire, (înv) tiranisire (1), tirănire (2). 2 (Pex) Impunere a propriei voințe cu orice preț Si: (înv) tiranisire (2), tirănire (3). 3 (Fig) Obsedare.

TIRANIZARE s.f. Acțiunea de a tiraniza și rezultatul ei. [< tiraniza].

TIRANIZA, tiranizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva în mod tiranic, a se purta ca un tiran (2); a asupri, a teroriza. ♦ Fig. A chinui, a obseda. – Din fr. tyranniser.

TIRANIZA, tiranizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva în mod tiranic, a se purta ca un tiran (2); a asupri, a teroriza. ♦ Fig. A chinui, a obseda. – Din fr. tyranniser.

tiraniza vt [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 216 / S și: (înv) ~isa / Pzi: ~zez / E: fr tyranniser] 1 A trata pe cineva în mod tiranic (7) Si: a asupri, (înv) a tiranisi (1), a tirani (2). 2 (Pex) A căuta să-și impună cu orice preț voința Si: (înv) a tiranisi (2), a tirăni (3). 3 (Fig; d. idei, sentimente etc.) A obseda.

TIRANIZA, tiranizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva tiranic, a se purta ca un tiran; a asupri, a teroriza. Toptangiul era un om care... tiraniza pe bieții săraci. DEMETRESCU, O. 96. Domnii cei răi, de care Moldova a avut cu prisos, tiranizau pe bieții pămînteni. BĂLCESCU, O. I 119. ◊ Fig. Acum îl tiraniza nevoia absurdă și vinovată s-o resfețe și sub ochii altora. C. PETRESCU, O. P. I 86. S-ar zice că această viziune îl tiranizează, că... nu poate să nu vadă cum se comportă personajele care intră în scenă. IBRĂILEANU, S. 17.

TIRANIZA vb. I. tr. A trata cu cruzime pe cineva, a asupri; a teroriza. ♦ (Fig.) A chinui, a obseda. [< fr. tyranniser].

TIRANIZA vb. tr. a trata cu cruzime pe cineva; a asupri, a teroriza. ◊ (fig.; despre idei, sentimente etc.) a chinui. (< fr. tyranniser)

A TIRANIZA ~ez tranz. 1) (persoane) A trata cu cruzime (ca un tiran); a supune unor chinuri fizice și/sau morale. 2) fig. (despre gânduri, sentimente etc.) A urmări în permanență și în mod neplăcut; a chinui; a munci; a tortura. /<fr. tyranniser

*tiranisésc v. tr. (ngr. tyrannizo, aor. -ánnisa). Tratez cu tiranie (cu cruzime). V. refl. Avaru se tiranisește. – Și *tiranizez (fr. tyranniser). Și tirănesc (Pan).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tiranizare s. f., g.-d. art. tiranizării

tiraniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tiranizez, 3 tiranizea; conj. prez. 1 sg. să tiranizez, 3 să tiranizeze

tiraniza (a ~) vb., ind. prez. 3 tiranizea

tiraniza vb., ind. prez. 1 sg. tiranizez, 3 sg. și pl. tiranizea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TIRANIZA vb. 1. v. oprima. 2. v. teroriza.

TIRANIZA vb. v. chinui, frământa, obseda, persecuta, preocupa, tortura, urmări.

tiraniza vb. v. CHINUI. FRĂMÎNTA. OBSEDA. PERSECUTA. PREOCUPA. TORTURA. URMĂRI.

TIRANIZA vb. 1. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.) 2. a teroriza, (înv.) a tiranisi, a tirăni. (De ce îl ~ ?)

Intrare: tiranizare
tiranizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tiranizare
  • tiranizarea
plural
  • tiranizări
  • tiranizările
genitiv-dativ singular
  • tiranizări
  • tiranizării
plural
  • tiranizări
  • tiranizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: tiraniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tiraniza
  • tiranizare
  • tiranizat
  • tiranizatu‑
  • tiranizând
  • tiranizându‑
singular plural
  • tiranizea
  • tiranizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tiranizez
(să)
  • tiranizez
  • tiranizam
  • tiranizai
  • tiranizasem
a II-a (tu)
  • tiranizezi
(să)
  • tiranizezi
  • tiranizai
  • tiranizași
  • tiranizaseși
a III-a (el, ea)
  • tiranizea
(să)
  • tiranizeze
  • tiraniza
  • tiraniză
  • tiranizase
plural I (noi)
  • tiranizăm
(să)
  • tiranizăm
  • tiranizam
  • tiranizarăm
  • tiranizaserăm
  • tiranizasem
a II-a (voi)
  • tiranizați
(să)
  • tiranizați
  • tiranizați
  • tiranizarăți
  • tiranizaserăți
  • tiranizaseți
a III-a (ei, ele)
  • tiranizea
(să)
  • tiranizeze
  • tiranizau
  • tiraniza
  • tiranizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tiranizare, tiranizărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a tiraniza și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: terorizare
etimologie:
  • vezi tiraniza DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.