2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tiranisi vt [At: (a. 1705) BV I, 466 / Pzi: ~sesc / E: ngr τυράννησα (aor τυραννῶ)] (Înv) 1-2 A tiraniza (1-2). 3 (Fig) A chinui (1).

tiranisire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: tiranisi] (Înv) 1-2 Tiranizare (1-2). 3 (Fig) Chin (1).

tiranisì v. 1. a trata tiranic; 2. fig. a exersa o influență irezistibilă: pasiunea jocului îl tiranisește.

*tiranisésc v. tr. (ngr. tyrannizo, aor. -ánnisa). Tratez cu tiranie (cu cruzime). V. refl. Avaru se tiranisește. – Și *tiranizez (fr. tyranniser). Și tirănesc (Pan).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIRANISÍ vb. v. asupri, exploata, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, teroriza, tiraniza, urgisi.

tiranisi vb. v. ASUPRI. EXPLOATA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. TERORIZA. TIRANIZA. URGISI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tiranisí, tiranisésc, vb. IV (înv.) 1. a trata tiranic (pe cineva). 2. (fig.) a exercita o influență irezistibilă (asupra cuiva).

Intrare: tiranisi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tiranisi
  • tiranisire
  • tiranisit
  • tiranisitu‑
  • tiranisind
  • tiranisindu‑
singular plural
  • tiranisește
  • tiranisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tiranisesc
(să)
  • tiranisesc
  • tiraniseam
  • tiranisii
  • tiranisisem
a II-a (tu)
  • tiranisești
(să)
  • tiranisești
  • tiraniseai
  • tiranisiși
  • tiranisiseși
a III-a (el, ea)
  • tiranisește
(să)
  • tiranisească
  • tiranisea
  • tiranisi
  • tiranisise
plural I (noi)
  • tiranisim
(să)
  • tiranisim
  • tiraniseam
  • tiranisirăm
  • tiranisiserăm
  • tiranisisem
a II-a (voi)
  • tiranisiți
(să)
  • tiranisiți
  • tiraniseați
  • tiranisirăți
  • tiranisiserăți
  • tiranisiseți
a III-a (ei, ele)
  • tiranisesc
(să)
  • tiranisească
  • tiraniseau
  • tiranisi
  • tiranisiseră
Intrare: tiranisire
tiranisire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tiranisire
  • tiranisirea
plural
  • tiranisiri
  • tiranisirile
genitiv-dativ singular
  • tiranisiri
  • tiranisirii
plural
  • tiranisiri
  • tiranisirilor
vocativ singular
plural
tiranisit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tiranisit
  • tiranisitul
  • tiranisitu‑
  • tiranisi
  • tiranisita
plural
  • tiranisiți
  • tiranisiții
  • tiranisite
  • tiranisitele
genitiv-dativ singular
  • tiranisit
  • tiranisitului
  • tiranisite
  • tiranisitei
plural
  • tiranisiți
  • tiranisiților
  • tiranisite
  • tiranisitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)