opțiuni
  • info

2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tirănire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: tirăni] (Înv) 1 Stăpânire a unui stat ca un tiran (2). 2-3 Tiranizare (1-2). 4 (Fig) Chin (1).

tirăni [At: ȘINCAI, HR. II, 30/18 / Pzi: ~nesc / E: tiran] (Înv) 1 vi (De obicei udp „asupra” „peste” etc.) A stăpâni ca un tiran (2). 2-3 vt A tiraniza (1-2). 4 vt (Fig) A chinui (1).

TIRĂNI, tirănesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A tiraniza. Cred că tirăniți pe bieții romîni. ODOBESCU, S. II 11. ♦ Refl. A se chinui, a se canoni. Și-ncepu-ntîi bogăția să exprime într-aceste Că nemărginitul bine numai ea în lume este... Fără dînsa orișicine pre pămînt să tirănește. PANN, P. V. II 23.

TIRĂNI, tirănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A tiraniza. ♦ Refl. A se chinui, a se canoni. – Din tiran.

*tiranisésc v. tr. (ngr. tyrannizo, aor. -ánnisa). Tratez cu tiranie (cu cruzime). V. refl. Avaru se tiranisește. – Și *tiranizez (fr. tyranniser). Și tirănesc (Pan).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TIRĂNI vb. v. asupri, exploata, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, teroriza, tiraniza, urgisi.

tirăni vb. v. ASUPRI. EXPLOATA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. TERORIZA. TIRANIZA. URGISI.

Intrare: tirănire
tirănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tirănire
  • tirănirea
plural
  • tirăniri
  • tirănirile
genitiv-dativ singular
  • tirăniri
  • tirănirii
plural
  • tirăniri
  • tirănirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: tirăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tirăni
  • tirănire
  • tirănit
  • tirănitu‑
  • tirănind
  • tirănindu‑
 singular plural
  • tirănește
  • tirăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tirănesc
 (să)
  • tirănesc
  • tirăneam
  • tirănii
  • tirănisem
a II-a (tu)
  • tirănești
 (să)
  • tirănești
  • tirăneai
  • tirăniși
  • tirăniseși
a III-a (el, ea)
  • tirănește
 (să)
  • tirănească
  • tirănea
  • tirăni
  • tirănise
plural I (noi)
  • tirănim
 (să)
  • tirănim
  • tirăneam
  • tirănirăm
  • tirăniserăm
  • tirănisem
a II-a (voi)
  • tirăniți
 (să)
  • tirăniți
  • tirăneați
  • tirănirăți
  • tirăniserăți
  • tirăniseți
a III-a (ei, ele)
  • tirănesc
 (să)
  • tirănească
  • tirăneau
  • tirăniră
  • tirăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tirăni, tirănescverb

  • 1. învechit Tiraniza. DLRLC
    sinonime: tiraniza
    • format_quote Cred că tirăniți pe bieții romîni. ODOBESCU, S. II 11. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se chinui, a se canoni. DLRLC
      sinonime: canoni chinui
      • format_quote Și-ncepu-ntîi bogăția să exprime într-aceste Că nemărginitul bine numai ea în lume este... Fără dînsa orișicine pre pămînt să tirănește. PANN, P. V. II 23. DLRLC
etimologie:
  • tiran DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.