dexonline

4 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tipui¹ vt [At: LEXIC REG. 87 / Pzi: ? / E: nct] (Reg) A murdări.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

tipui² vt [At: ALR I, 2151/231 / Pzi: tipui / E: mg tép] (Reg) A jumuli o pasăre de pene.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

țipoi³ v vz țipui

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

țipui [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 209 / V: (reg) ~poi, ~ia / Pzi: ~esc, țipui / E: ns cf țipa¹] 1 vi (Trs; Olt) A țipa¹ (1). 2 vtf A face pe cineva să țipe, chinuindu-l. 3 vi A țipa¹ (10). 4 vr (Olt; d. porci) A guița. 5 vtf (Olt; d. porci) A face să guițe.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

țipuia v vz țipui

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tipui, tipui, vb. IV (reg.) a jumuli o pasăre de pene.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

țipui, țipuiesc, vb. IV (reg.) a striga tare și ascuțit; a guița.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: tipuire

tipuire

infinitiv lung (IL107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	tipuire	tipuirea
nominativ-acuzativ	plural	tipuiri	tipuirile
genitiv-dativ	singular	tipuiri	tipuirii
genitiv-dativ	plural	tipuiri	tipuirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: tipui

tipui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a

verb (VT343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) tipui	tipuire	tipuit tipuitu‑	tipuind tipuindu‑	singular	plural
		(a) tipui	tipuire	tipuit tipuitu‑	tipuind tipuindu‑	tipuie	tipuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	tipui	(să) tipui	tipuiam	tipuii	tipuisem
	a II-a (tu)	tipui	(să) tipui	tipuiai	tipuiși	tipuiseși
	a III-a (el, ea)	tipuie	(să) tipuie	tipuia	tipui	tipuise
plural	I (noi)	tipuim	(să) tipuim	tipuiam	tipuirăm	tipuiserăm tipuisem
	a II-a (voi)	tipuiți	(să) tipuiți	tipuiați	tipuirăți	tipuiserăți tipuiseți
	a III-a (ei, ele)	tipuie	(să) tipuie	tipuiau	tipuiră	tipuiseră

Intrare: țipui

țipui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țipui	țipuire	țipuit țipuitu‑	țipuind țipuindu‑	singular	plural
		(a) țipui	țipuire	țipuit țipuitu‑	țipuind țipuindu‑	țipuiește	țipuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țipuiesc	(să) țipuiesc	țipuiam	țipuii	țipuisem
	a II-a (tu)	țipuiești	(să) țipuiești	țipuiai	țipuiși	țipuiseși
	a III-a (el, ea)	țipuiește	(să) țipuiască	țipuia	țipui	țipuise
plural	I (noi)	țipuim	(să) țipuim	țipuiam	țipuirăm	țipuiserăm țipuisem
	a II-a (voi)	țipuiți	(să) țipuiți	țipuiați	țipuirăți	țipuiserăți țipuiseți
	a III-a (ei, ele)	țipuiesc	(să) țipuiască	țipuiau	țipuiră	țipuiseră

țipuia

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

Intrare: țipuire

țipuire

infinitiv lung (IL107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	țipuire	țipuirea
nominativ-acuzativ	plural	țipuiri	țipuirile
genitiv-dativ	singular	țipuiri	țipuirii
genitiv-dativ	plural	țipuiri	țipuirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)