TIPOGRAFIE, (1) tipografii, s. f. 1. Întreprindere sau atelier în care se execută tipărirea de cărți, de ziare etc.; imprimerie, tiparniță, tipo. 2. Artă, meșteșug, procedeu de a tipări un text, o lucrare etc. – Din ngr. tipoghrafía.

tipografie sf [At: N. TEST. (1648), (prefață) 3711 / Pl: ~ii / E: ngr τυπογραφία] 1 Meșteșugul de a tipări (1) Si: (fam) tipo¹ (1). 2 Întreprindere sau atelier în care se execută operațiile de tipărire de cărți, de ziare etc. Si: imprimerie, (fam) tipo¹, (înv) tipar (12), tiparnă, tiparniță.

TIPOGRAFIE, tipografii, s. f. 1. Întreprindere sau atelier în care se execută tipărirea de cărți, de ziare etc.; imprimerie, tiparniță, tipo. 2. Artă, meșteșug, procedeu de a tipări un text, o lucrare etc. – Din ngr. tipoghrafĩa.

TIPOGRAFIE, tipografii, s. f. Întreprindere sau atelier în care se execută lucrări de tipar, tipărire de cărți și reviste etc.; imprimerie. O! zile de necrezut, cînd mînăstirea Neamțu, cu tipografia ei, cu cărturarii ei... revărsa lumina cunoștinței peste tot! GALACTION, O. I 221. Pot fi, în același timp, și sufler, și copist la teatru, și corector într-o tipografie. CARAGIALE, O. III 289. Aștept să-mi aducă de la tipografie vreo cîteva exemplare din broșura mea. BĂLCESCU, la GHICA, A. 508.

TIPOGRAFIE s. f. întreprindere, atelier în care se execută lucrări de tipărire de cărți, ziare etc. (< ngr. tipografia)

TIPOGRAFIE ~i f. Întreprindere în care se multiplică texte prin tipar; imprimerie. [G.-D. tipografiei] /<ngr. tipoghrafia

tipografie f. 1. arta imprimeriei; 2. stabiliment, atelier de imprimat.

*tipografíe f. (tip și grafie; ngr. typografia și -fion). Arta de a tipări (de a imprima), imprimerie: Gutenberg fu inventatoru saŭ perfecționatoru tipografiiĭ. Atelier de tipărit: a instala o tipografie. Lucrătoriĭ dintr’un atelier tipografic: a venit toată tipografia. – În ainte de a se inventa tipografia, lumea se servea de xilografie, adică de paginĭ de lemn pe care eraŭ săpate literele, așa cum se face azĭ cu stereotipia. Xilografia era întrebuințată de Chinejĭ încă din seculu 6 după Hristos, ĭar în Eŭropa din seculu 12 și s’a dezvoltat maĭ ales într’al 15. Greutatea acestuĭ fel de tipar l-a îndemnat pe Gutenberg, un German din Maĭența, să facă litere mobile de metal, și așa inventă tipografia, pe la 1437. El se asocie cu Faust (1450), apoĭ cu Pfister. Apoĭ Faust și-l maĭ asocie pe Petru Schöffer, care aduse oare-care îmbunătățirĭ noiĭ arte. Prima tipografie pariziană fu înființată la 1469 de Ulrich Gering, Martin Krantz și Mihail Friburger. În seculu 16, tipografiile luĭ Aldo Manuzio (Veneția), a luĭ Giunti (Florența), a luĭ Froben (Basel) ș. a. fură celebre. În România veche tipografiile fură înființate de Mateĭ Basarab (1632) și de Vasile Lupu (1640).

tipografie (desp. -po-gra-) s. f., art. tipografia, g.-d. art. tipografiei; (ateliere) pl. tipografii, art. tipografiile (desp. -fi-i-); abr. (fam.) tipo

tipografie (-po-gra-) s. f., art. tipografia, g.-d. art. tipografiei; (ateliere) pl. tipografii, art. tipografiile

tipografie s. f. (sil. -gra-), art. tipografia, g.-d. art. tipografiei; (ateliere) pl. tipografii, art. tipografiile

TIPOGRAFIE s. imprimerie, (înv.) tipar, tiparnă, tiparniță, (fam.) tipo. (O ~ modernă pentru cărți de lux.)

TIPOGRAFIE s. imprimerie, (înv.) tipar, tiparnă, tiparniță, (fam.) tipo. (O ~ modernă pentru cărți de lux.)

PĂTRAT DE TIPOGRAFIE s. v. pătrișor.

pătrat de tipografie s. v. PĂTRIȘOR.

TIPO- „caracter, formă, tipar, imprimare; tipic, tipografic, caracterial”. ◊ gr. typos „semn, amprentă, model, caracter, marcă” > fr. typo-, germ. id., engl. id., it. tipo- > rom. tipo-. □ ~geneză (v. -geneză), s. f., fază de evoluție cantitativă a organismelor, în timpul căreia ia naștere un tip caracterial; ~grafie (v. -grafie), s. f., întreprindere în care se execută tipărirea diferitelor publicații; ~litografie (v. lito-, v. -grafie), s. f., metodă de imprimare a unor texte culese cu litere mobile, mai întîi pe hîrtie și apoi pe piatră litografică; ~liză (v. -liză), s. f., fază care precedă extincția tipului biologic; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Știință a elaborării tipurilor în care se pot clasifica obiectele și fenomenele dintr-un anumit domeniu. 2. Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice ale diferitelor tipuri de oameni; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., procedeu de reproducere cartografică, utilizîndu-se forme compuse din elemente tipografice și clișee; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Instrument cu care se măsoară corpul literelor tipografice. 2. Riglă divizată în unități tipografice, utilizată la măsurarea dimensiunilor machetei, a textelor etc.; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., tipar radiografic; ~stază (v. -stază), s. f., etapă statică în filogenie, caracterizată prin absența relativă a formării tipurilor noi.