2 intrări

2 definiții


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tipicizáre s. f., g.-d. art. tipicizării

tipicizá vb. ind. prez. 1 sg. tipicizéz, 3 sg. și pl. tipicizeáză

Intrare: tipicizare
tipicizare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tipicizare
  • tipicizarea
plural
  • tipicizări
  • tipicizările
genitiv-dativ singular
  • tipicizări
  • tipicizării
plural
  • tipicizări
  • tipicizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: tipiciza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tipiciza
  • tipicizare
  • tipicizat
  • tipicizatu‑
  • tipicizând
  • tipicizându‑
singular plural
  • tipicizea
  • tipicizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tipicizez
(să)
  • tipicizez
  • tipicizam
  • tipicizai
  • tipicizasem
a II-a (tu)
  • tipicizezi
(să)
  • tipicizezi
  • tipicizai
  • tipicizași
  • tipicizaseși
a III-a (el, ea)
  • tipicizea
(să)
  • tipicizeze
  • tipiciza
  • tipiciză
  • tipicizase
plural I (noi)
  • tipicizăm
(să)
  • tipicizăm
  • tipicizam
  • tipicizarăm
  • tipicizaserăm
  • tipicizasem
a II-a (voi)
  • tipicizați
(să)
  • tipicizați
  • tipicizați
  • tipicizarăți
  • tipicizaserăți
  • tipicizaseți
a III-a (ei, ele)
  • tipicizea
(să)
  • tipicizeze
  • tipicizau
  • tipiciza
  • tipicizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)