Definiția cu ID-ul 933923:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIPĂRI, tipăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face să iasă pe hîrtie urmele caracterelor tipografice; a imprima prin tipar. Să te vezi tipărit negru pe alb și citit de o mulțime de lume. GANE, N. III 144. Dacă numele i-a fost tipărit la coada vreunor versurele... ferice de el! pretutindeni e bine priimit, sărbătorit, primblat și ospătat. NEGRUZZI, S. I 69. ♦ A publica, a edita. Vreau să tipăresc cărțile d-tale. CAMIL PETRESCU, U. N. 63. Nimenea n-avu curaj Să-i tipărească cel mai... sublim al său articol. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11. Ai voit, amice, ca mai-nainte de a o tipări, să citesc eu, în manuscript, cartea romînească ce tu ai compus. ODOBESCU, S. III 9. ◊ Refl. pas. A poruncit să se tipărească povestea aceasta. CARAGIALE, O. III 200. Manuscriptul acela l-am luat eu de l-am dus lui Kogălniceanu, la Iași, unde s-a tipărit în «Foaia științifică și literară». GHICA, S. A. 142. 2. A lăsa urmă, a întipări, a imprima. Pe această zăpadă ce se topește acum... n-au fost oare tipărite urme încrucișate ale copoilor? ODOBESCU, S. III 41. ◊ Fig. Asculta aceste cuvinte... tipărindu-le în inima lui. DRĂGHICI, R. 201. (Refl.) Părerea ce s-a tipărit în capul aceștii muieri ne aduse în starea ce mă vezi. GORJAN,H. IV 181. ♦ A da o anumită formă; a modela, a fasona. Cînd tipărea dracul pe lup din tină, a căzut vro doi-trei peri după dracu pe lup. ȘEZ. III 191. ♦ A apăsa cu mîna, a netezi. Sanitarul intră tipărindu-și bluza pe trup și părul roșcat pe frunte. C. PETRESCU, Î. II 43. Se așeză cuminte la loc, tipărindu-și fustele scurte de uniformă. id. C. V. 9.