2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tiohăi [At: ALECSANDRI, T. 918 / V: (reg) tăhui, tehoi, tihoi, tihui, ~hoi, tiuh~, tiuhoi, tiui, tuh~, țuh~ / Pzi: ~esc / E: tioh + -ăi] (Mol; Buc) 1 vt (C. i. animale) A alunga cu strigătul „tio” Si: (reg) a tiobrăi. 2 vi A striga „tio” pentru a alunga un animal. 3 vt (C. i. persoane) A huidui (1). 4 vi (Îf tehoi) A asmuți (1). 5 vi (D. câini, îf tăhui) A lătra la vânat. 6 vt (Fig) A bate la cap. 7 vt (Fig) A mustra.

țohăi v vz tiohăi[1] corectată

  1. În original: vz țuhăi, care te trimite la tiohăi LauraGellner

TIOHĂI, tiohăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga un animal (cu strigătul «tio»); a huidui (oameni, animale). A venit un văcar, a tiohăit boii. GALAN, Z. R. 163. Leagă de coada unui cîne o ploscă și toți nuntașii îl tiohăiesc. SEVASTOS, N. 315. Începură a-l tiohăi. ȘEZ. V 41. ◊ Intranz. Parcă-i văd pe toți grămadă, șuierînd și tiohăind. CONTEMPORANUL, I 292. – Variantă: tiuí (ALECSANDRI, T. 918) vb. IV.

TIOHĂÍ, tiohăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga un animal cu strigătul „tio”; a huidui (oameni, animale). [Pr.: tio-.Var.: tiuí vb. IV] – Din tio.

tiohăì v. Mold. a alunga (mai ales câinele). [V. tio!].

tĭohăĭésc v. tr. (d. tĭo, tĭuho. Cp. și cu ung. coholni, a mîna caiĭ strigîndu-le coh, pron. țoh). Est. Huĭduĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tiohăí (reg.) (tio-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tiohăiésc, imperf. 3 sg. tiohăiá; conj. prez. 3 să tiohăiáscă

tiohăí vb., (sil. tio-)/tiuí (sil. ti-) ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tiohăiésc/tiuiésc, imperf. 3 sg. tiohăiá/tiuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tiohăiáscă/tiuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tiohăí, tiohăésc, vb. IV (reg.) 1. a alunga un animal (mai ales câinele). 2. a huidui. 3. a asmuți.

Intrare: tiohăire
tiohăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tiohăire
  • tiohăirea
plural
  • tiohăiri
  • tiohăirile
genitiv-dativ singular
  • tiohăiri
  • tiohăirii
plural
  • tiohăiri
  • tiohăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: tiohăi
  • silabație: tio-hă-i info
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tiohăi
  • tiohăire
  • tiohăit
  • tiohăitu‑
  • tiohăind
  • tiohăindu‑
singular plural
  • tiohăiește
  • tiohăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tiohăiesc
(să)
  • tiohăiesc
  • tiohăiam
  • tiohăii
  • tiohăisem
a II-a (tu)
  • tiohăiești
(să)
  • tiohăiești
  • tiohăiai
  • tiohăiși
  • tiohăiseși
a III-a (el, ea)
  • tiohăiește
(să)
  • tiohăiască
  • tiohăia
  • tiohăi
  • tiohăise
plural I (noi)
  • tiohăim
(să)
  • tiohăim
  • tiohăiam
  • tiohăirăm
  • tiohăiserăm
  • tiohăisem
a II-a (voi)
  • tiohăiți
(să)
  • tiohăiți
  • tiohăiați
  • tiohăirăți
  • tiohăiserăți
  • tiohăiseți
a III-a (ei, ele)
  • tiohăiesc
(să)
  • tiohăiască
  • tiohăiau
  • tiohăi
  • tiohăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tiui
  • tiuire
  • tiuit
  • tiuitu‑
  • tiuind
  • tiuindu‑
singular plural
  • tiuiește
  • tiuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tiuiesc
(să)
  • tiuiesc
  • tiuiam
  • tiuii
  • tiuisem
a II-a (tu)
  • tiuiești
(să)
  • tiuiești
  • tiuiai
  • tiuiși
  • tiuiseși
a III-a (el, ea)
  • tiuiește
(să)
  • tiuiască
  • tiuia
  • tiui
  • tiuise
plural I (noi)
  • tiuim
(să)
  • tiuim
  • tiuiam
  • tiuirăm
  • tiuiserăm
  • tiuisem
a II-a (voi)
  • tiuiți
(să)
  • tiuiți
  • tiuiați
  • tiuirăți
  • tiuiserăți
  • tiuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tiuiesc
(să)
  • tiuiască
  • tiuiau
  • tiui
  • tiuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tiohăi tiui

  • 1. regional A alunga un animal (cu strigătul «tio»); a huidui (oameni, animale).
    surse: DLRLC DLRM sinonime: huidui attach_file 4 exemple
    exemple
    • A venit un văcar, a tiohăit boii. GALAN, Z. R. 163.
      surse: DLRLC
    • Leagă de coada unui cîne o ploscă și toți nuntașii îl tiohăiesc. SEVASTOS, N. 315.
      surse: DLRLC
    • Începură a-l tiohăi. ȘEZ. V 41.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Parcă-i văd pe toți grămadă, șuierînd și tiohăind. CONTEMPORANUL, I 292.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • tio
    surse: DLRM