2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tincuire sf vz tencuire

TENCUIRE, tencuiri, s. f. Tencuit1. – V. tencui.

TENCUIRE, tencuiri, s. f. Tencuit1. – V. tencui.

tencuire sf [At: POLIZU / V: (reg) tin~ / Pl: ~ri / E: tencui1] Acoperire a pereților, a tavanelor etc. cu un strat de tencuială (2) Si: tencuială (1), tencuit1.

țincuire sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~ri / E: țincui] Executarea, manuală sau mecanică, a dinților pentru îmbinări de colț la produsele din lemn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tencuire s. f., g.-d. art. tencuirii; pl. tencuiri

țincuire s. f., g.-d. art. țincuirii; pl. țincuiri

tencuire s. f., g.-d. art. tencuirii; pl. tencuiri

țincuire s. f., g.-d. art. țincuirii; pl. țincuiri

tencuire s. f., g.-d. art. tencuirii; pl. tencuiri

țincuire s. f., g.-d. art. țincuirii; pl. țincuiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TENCUIRE s. (CONSTR.) tencuit. (~ unui perete.)

Intrare: tencuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tencuire
  • tencuirea
plural
  • tencuiri
  • tencuirile
genitiv-dativ singular
  • tencuiri
  • tencuirii
plural
  • tencuiri
  • tencuirilor
vocativ singular
plural
tincuire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țincuire
țincuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țincuire
  • țincuirea
plural
  • țincuiri
  • țincuirile
genitiv-dativ singular
  • țincuiri
  • țincuirii
plural
  • țincuiri
  • țincuirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tencuire, tencuirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi tencui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.