2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tincturare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~rări / E: tinctura] (înv) Colorare a unui material cu tinctură (3).
TINCTURARE s.f. Acțiunea de a tinctura și rezultatul ei. [< tinctura].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tinctura vt [At: BUL. FIL. III, 186 / Pzi: ~rez / E: tinctură] (Înv) A trata cu tinctură (3) un material Si: a colora, a vopsi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TINCTURA vb. I. tr. (Text.) 1. A da tente diverse stofelor, fibrelor etc. cu ajutorul unor coloranți. 2. (Fig.) A da culoare. [După fr. teinturier, teindre].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TINCTURA vb. tr. 1. a da tente diverse stofelor, fibrelor etc. cu ajutorul unor coloranți; a vopsi. 2. (fig.) a da culoare. (după fr. teinturier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tinctura vb., ind. prez. 1 sg. tincturez, 3 sg. tincturează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
tincturare, tincturărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a tinctura și rezultatul ei. DN
etimologie:
- tinctura DN