6 definiții pentru tâmpinare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tâmpinare sf [At: PSALT. 31 / V: (înv) tăm~, tâp~, tim~ / Pl: ~nări / E: tâmpina] (Înv) 1 Primire (cu onoruri) a unei persoane de condiție socială înaltă Si: întâmpinare, (înv) tâmpinat (1), tâmpinătură (1), (îvr) tâmpinuș (1). 2 (Pex) Ieșire înaintea cuiva (cu bucurie) Si: întâmpinare, (înv) tâmpinat (2), tâmpinătură (2), (îvr) tâmpinuș (2). 3 (Îe) A ieși (sau a merge) în (sau întru, la) ~a cuiva sau (rar) a ieși la ~ A ieși în calea cuiva (rar, a ceva) pentru a-l primi. 4 Ișire cu oaste în calea cuiva, spre a-i opune rezistență sau a-l ataca. 5 Răspuns. 6 Obiecție. 7 Boală la oameni, nedefinită mai îndeaproape Si: (înv) tâmpinat (3).
tămpinare sf vz tâmpinare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tâpinare sf vz tâmpinare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
timpinare sf vz tâmpinare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TÂMPINARE s. v. întâmpinare, primire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tîmpinare s. v. ÎNTÎMPINARE. PRIMIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |