2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
Timon m. filozof atenian, supranumit mizantropul, tipul ursuzului.
timón n., pl. oane (ngr. timóni, it. timóne, d. lat. têmo, -ónis, oiște). Mîneru cîrmei.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Timon, unul dintre cei șapte diaconi aleși de apostoli, ca și dintre cei 70 de ucenici, ajuns episcop de Vostria în Arabia. Bis. îl sărbătorește la 28 iulie.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: Timon
Intrare: timon
timon substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)