2 definiții pentru timină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIMÍNĂ s. f. bază azotată pirimidinică din compoziția acizilor nucleici. (< fr. thymine)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TIMÍNĂ, timíne, s. f. Pirimidină (C5H6N2O2) care reprezintă una dintre cele patru baze care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic. Cf. adenină, citozină, guanină și uracil. (terminolog. științif., din neolat. thymus (= timus, glandă din care a fost izolată pentru prima dată) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl., fr. thymine) [MW, TLF]

Intrare: timină
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timi
  • timina
plural
  • timine
  • timinele
genitiv-dativ singular
  • timine
  • timinei
plural
  • timine
  • timinelor
vocativ singular
plural