2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

timări vt [At: ALR SN II h 531/279 / Pzi: ~resc / E: timar1] (Reg) 1 (C. i. piei) A tăbăci (1). 2 (C. i. păsări de curte) A opări.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

timărí, timărésc, vb. IV (reg.) 1. a argăsi, a tăbăci. 2. a opări (o pasăre).

Intrare: timărit
timărit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timărit
  • timăritul
  • timăritu‑
  • timări
  • timărita
plural
  • timăriți
  • timăriții
  • timărite
  • timăritele
genitiv-dativ singular
  • timărit
  • timăritului
  • timărite
  • timăritei
plural
  • timăriți
  • timăriților
  • timărite
  • timăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: timări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • timări
  • timărire
  • timărit
  • timăritu‑
  • timărind
  • timărindu‑
singular plural
  • timărește
  • timăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • timăresc
(să)
  • timăresc
  • timăream
  • timării
  • timărisem
a II-a (tu)
  • timărești
(să)
  • timărești
  • timăreai
  • timăriși
  • timăriseși
a III-a (el, ea)
  • timărește
(să)
  • timărească
  • timărea
  • timări
  • timărise
plural I (noi)
  • timărim
(să)
  • timărim
  • timăream
  • timărirăm
  • timăriserăm
  • timărisem
a II-a (voi)
  • timăriți
(să)
  • timăriți
  • timăreați
  • timărirăți
  • timăriserăți
  • timăriseți
a III-a (ei, ele)
  • timăresc
(să)
  • timărească
  • timăreau
  • timări
  • timăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)