2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tihui1 v vz tiohăi

TIHUÍ, tihuiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A huidui. Mă tihuiau copiii cu sudalme. LESNEA, I. 22.

TIHUÍ, tihuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A huidui.

te- și tihuĭésc v. tr. (d. tehuĭ). Est. Fac tihuĭ.

Intrare: tihuire
tihuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tihuire
  • tihuirea
plural
  • tihuiri
  • tihuirile
genitiv-dativ singular
  • tihuiri
  • tihuirii
plural
  • tihuiri
  • tihuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: tihui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tihui
  • tihuire
  • tihuit
  • tihuitu‑
  • tihuind
  • tihuindu‑
singular plural
  • tihuiește
  • tihuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tihuiesc
(să)
  • tihuiesc
  • tihuiam
  • tihuii
  • tihuisem
a II-a (tu)
  • tihuiești
(să)
  • tihuiești
  • tihuiai
  • tihuiși
  • tihuiseși
a III-a (el, ea)
  • tihuiește
(să)
  • tihuiască
  • tihuia
  • tihui
  • tihuise
plural I (noi)
  • tihuim
(să)
  • tihuim
  • tihuiam
  • tihuirăm
  • tihuiserăm
  • tihuisem
a II-a (voi)
  • tihuiți
(să)
  • tihuiți
  • tihuiați
  • tihuirăți
  • tihuiserăți
  • tihuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tihuiesc
(să)
  • tihuiască
  • tihuiau
  • tihui
  • tihuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tihui

etimologie: