O definiție pentru tihopotamic
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
TIHO- (TICHO-) „întîmplare, ocazional, întîmplător”. ◊ gr. tykhe „întîmplare, hazard” > fr. tycho-, engl. id., germ. id. > rom. tiho- și ticho-. □ ~cene (v. -cen2), adj., s. f. pl., (plante) în cadrul unei biocenoze care cresc rapid în variate condiții ecologice; ~pelagic (v. -pelagic), adj., (despre plancton) aflat numai temporar la suprafața apelor pelagice, obișnuit fiind pe fundul acestora; ~potamic (v. -potamic), adj., care crește numai ocazional în apele rîurilor; ~telitochie (tichotelitochie) (v. teli-, v. -tochie), s. f., tip de partenogeneză la care din ovulul nefecundat rezultă numai întîmplător indivizi femeli.
Intrare: tihopotamic
tihopotamic adjectiv
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)