23 de definiții pentru tihneală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIHNEALĂ, tihneli, s. f. (Înv.) Faptul de a-i tihni, de a avea tihnă. [Var.: ticnea s. f.] – Tihni + suf. -eală.

TIHNEALĂ, tihneli, s. f. (Înv.) Faptul de a-i tihni, de a avea tihnă. [Var.: ticnea s. f.] – Tihni + suf. -eală.

tihnea sf [At: DOSOFTEI, PS. 419/1 / V: (pop) ticn~, (înv) ticneia~, (reg) ticme~, tign~, tin~ sf, tignel sn / Pl: ~eli / E: tihni + -eală] 1 (Îvp) Tihnă (1). 2 (Îvp; îlav) Cu ticneală În liniște. 3 (Îvp; îal) Cu mulțumire. 4-5 (Îvp; îljv) Cu ticneală (Care este) prielnic. 6-7 (Îvp; îal) (Care este) potrivit. 8 (Îvp; îlav) Pe ticneală În voie. 9 (Înv) Tihnă (12). 10 (Înv; îla) Fără ticneală Obositor. 11 (Înv; îal) Incomod. 12 (Înv; îlav) Cu țicneală Comod (1). 13 (Înv; îal) îndestulat. 14 (Înv) Mulțumire pricinuită de o mâncare sau de o băutură.

TIHNEALĂ, tihneli, s. f. (Învechit și popular; și în forma ticneală) Tihnă. Sărută pe ticneală Că nu-i stau boi-n tînjală. MARIAN, S. 132. – Variante: ticneală, tignea (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 161) s. f.

tihneálă și ticn- f., pl. elĭ. Rar. Tihnă. – Și tign- (Trans.).

TICNEA s. f. v. tihneală.

tígnă, -neálă, -nésc, V. tihn-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tihnea (înv., pop.) s. f., g.-d. art. tihnelii; pl. tihneli

tihnea (înv., pop.) s. f., g.-d. art. tihnelii; pl. tihneli

tihnea s. f., g.-d. art. tihnelii; pl. tihneli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TIHNEA s. v. astâmpăr, calm, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă.

tihnea s. v. ASTÎMPĂR. CALM. LINIȘTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. TIHNĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tihneală, (ticneală, tigneală), s.f. – (reg.) Tihnă, liniște, pace, odihnă; noroc: „Să le deie foc și pară / Dacă n-am avut ticneală” (Calendar, 1980: 49). – Din tihni + suf. -eală (DEX).

tihneală, (ticneală, tigneală), s.f. – Tihnă, liniște, pace, odihnă; noroc: „Să le deie foc și pară / Dacă n-am avut ticneală” (Calendar 1980: 49). – Din tihni + -eală.

tigneală, s.f. – v. tihneală („liniște, odihnă”).

tigneală, s.f. – v. tihneală.

Intrare: tihneală
tihneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tihnea
  • tihneala
plural
  • tihneli
  • tihnelile
genitiv-dativ singular
  • tihneli
  • tihnelii
plural
  • tihneli
  • tihnelilor
vocativ singular
plural
ticneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ticnea
  • ticneala
plural
  • ticneli
  • ticnelile
genitiv-dativ singular
  • ticneli
  • ticnelii
plural
  • ticneli
  • ticnelilor
vocativ singular
plural
tineală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tignel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ticneială
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ticmeală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tigneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tigneală
  • tigneala
plural
  • tigneli
  • tignelile
genitiv-dativ singular
  • tigneli
  • tignelii
plural
  • tigneli
  • tignelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tihnea, tihnelisubstantiv feminin

  • 1. învechit Faptul de a-i tihni, de a avea tihnă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tihnă
    • format_quote Sărută pe ticneală Că nu-i stau boi-n tînjală. MARIAN, S. 132. DLRLC
etimologie:
  • Tihni + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.