23 de definiții pentru tihneală
din care- explicative (14)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TIHNEALĂ, tihneli, s. f. (Înv.) Faptul de a-i tihni, de a avea tihnă. [Var.: ticneală s. f.] – Tihni + suf. -eală.
TIHNEALĂ, tihneli, s. f. (Înv.) Faptul de a-i tihni, de a avea tihnă. [Var.: ticneală s. f.] – Tihni + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
tihneală sf [At: DOSOFTEI, PS. 419/1 / V: (pop) ticn~, (înv) ticneia~, (reg) ticme~, tign~, tin~ sf, tignel sn / Pl: ~eli / E: tihni + -eală] 1 (Îvp) Tihnă (1). 2 (Îvp; îlav) Cu ticneală În liniște. 3 (Îvp; îal) Cu mulțumire. 4-5 (Îvp; îljv) Cu ticneală (Care este) prielnic. 6-7 (Îvp; îal) (Care este) potrivit. 8 (Îvp; îlav) Pe ticneală În voie. 9 (Înv) Tihnă (12). 10 (Înv; îla) Fără ticneală Obositor. 11 (Înv; îal) Incomod. 12 (Înv; îlav) Cu țicneală Comod (1). 13 (Înv; îal) îndestulat. 14 (Înv) Mulțumire pricinuită de o mâncare sau de o băutură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TIHNEALĂ, tihneli, s. f. (Învechit și popular; și în forma ticneală) Tihnă. Sărută pe ticneală Că nu-i stau boi-n tînjală. MARIAN, S. 132. – Variante: ticneală, tigneală (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 161) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tihneálă și ticn- f., pl. elĭ. Rar. Tihnă. – Și tign- (Trans.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TICNEALĂ s. f. v. tihneală.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TICNEALĂ s. f. v. tihneală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TICNEALĂ s. f. v. tihneală.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ticmeală sf vz tihneală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ticneală sf vz tihneală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ticneială sf vz tihneală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tigneală sf vz tihneală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tignel sn vz tihneală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tineală sf vz tihneală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TIGNEALĂ s. f. v. tihneală.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ticneálă, V. tihneală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tígnă, -neálă, -nésc, V. tihn-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tihneală (înv., pop.) s. f., g.-d. art. tihnelii; pl. tihneli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tihneală (înv., pop.) s. f., g.-d. art. tihnelii; pl. tihneli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tihneală s. f., g.-d. art. tihnelii; pl. tihneli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TIHNEALĂ s. v. astâmpăr, calm, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tihneală s. v. ASTÎMPĂR. CALM. LINIȘTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. TIHNĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tihneală, (ticneală, tigneală), s.f. – (reg.) Tihnă, liniște, pace, odihnă; noroc: „Să le deie foc și pară / Dacă n-am avut ticneală” (Calendar, 1980: 49). – Din tihni + suf. -eală (DEX).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tihneală, (ticneală, tigneală), s.f. – Tihnă, liniște, pace, odihnă; noroc: „Să le deie foc și pară / Dacă n-am avut ticneală” (Calendar 1980: 49). – Din tihni + -eală.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tigneală, s.f. – v. tihneală („liniște, odihnă”).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tigneală, s.f. – v. tihneală.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tihneală, tihnelisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a-i tihni, de a avea tihnă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: tihnă
- Sărută pe ticneală Că nu-i stau boi-n tînjală. MARIAN, S. 132. DLRLC
-
etimologie:
- Tihni + sufix -eală. DEX '98 DEX '09