3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIGHELÍT2, -Ă, tigheliți, -te, adj. Cusut, prevăzut cu tighel. – V. tigheli.

TIGHELÍT2, -Ă, tigheliți, -te, adj. Cusut, prevăzut cu tighel. – V. tigheli.

TIGHELÍT1 s. n. Tighelire. – V. tigheli.

TIGHELÍT1 s. n. Tighelire. – V. tigheli.

tighelit2, ~ă a [At: CARAGIALE, O. V, 266 / V: (reg) ~luit / Pl: ~iți, ~e / E: tigheli] 1 Cusut cu tighel (1). 2 (Reg; fig) Mustrat cu asprime. 3 (Reg) Tivit2 (1). 4 (Fig) Ornamentat.

tighelit1 sn [At: DL / Pl: (nob) ~uri / E: tigheli] 1-4 Tighelire (1-2, 4-5). 5 Tivire (1).

TIGHELÍT2, -Ă, tigheliți, -te, adj. Cusut cu tighel.

TIGHELÍ, tighelesc, vb. IV. Tranz. A coase un material cu tighel, a face un tighel. ♦ A tivi cu o fâșie dintr-un alt material (colorat). – Din tighel. corectată

TIGHELÍ, tighelesc, vb. IV. Tranz. A coase un material cu tighel, a face un tighel. ♦ A tivi cu o fâșie dintr-un alt material (colorat). – Din tighel. corectată

tigheli vt [At: COSTINESCU / V: (reg) ~la, tighili / Pzi: ~lesc / E: tighel] 1 A coase cu tighel (1). 2 (Reg; fig) A mustra pe cineva. 3 (Reg) A tivi1 (1). 4 (Reg) A tivi (1) cu o fâșie din alt material. 5 (Pan; șfg) A aplica o margine, o dungă colorată.

TIGHELÍ, tighelesc, vb. IV. Tranz. A coase cu tighel, a face tighel. ♦ Fig. A tivi cu o dungă colorată. S-a topit amurgul lin ca o făclie, Tighelind cu aur norii de nămol. DEȘLIU, N. 51. (Refl.) Dintre nori izbucneau vîltori galbene și roșii. Cei a căror înfățișare se schimbă de la o clipă la alta se tigheleau cu pembe. MACEDONSKI, O. III 48.

A TIGHELÍ ~ésc tranz. 1) (confecții din materiale textile) A coase cu tighel. 2) A tivi cu o fâșie din alt material (pentru a înfrumuseța). /Din tighel

tighelésc v. tr. (d. tighel). Fac tighel: a tigheli o cămașă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tighelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tighelésc, imperf. 3 sg. tigheleá; conj. prez. 3 să tigheleáscă

tighelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tighelésc, imperf. 3 sg. tigheleá; conj. prez. 3 sg. și pl. tigheleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIGHELÍ vb. (Transilv.) a știpui. (A ~ o fustă.)

TIGHELI vb. (Transilv.) a știpui. (A ~ o fustă.)

Intrare: tighelit (adj.)
tighelit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tighelit
  • tighelitul
  • tighelitu‑
  • tigheli
  • tighelita
plural
  • tigheliți
  • tigheliții
  • tighelite
  • tighelitele
genitiv-dativ singular
  • tighelit
  • tighelitului
  • tighelite
  • tighelitei
plural
  • tigheliți
  • tigheliților
  • tighelite
  • tighelitelor
vocativ singular
plural
Intrare: tighelit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tighelit
  • tighelitul
  • tighelitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tighelit
  • tighelitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: tigheli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tigheli
  • tighelire
  • tighelit
  • tighelitu‑
  • tighelind
  • tighelindu‑
singular plural
  • tighelește
  • tigheliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tighelesc
(să)
  • tighelesc
  • tigheleam
  • tighelii
  • tighelisem
a II-a (tu)
  • tighelești
(să)
  • tighelești
  • tigheleai
  • tigheliși
  • tigheliseși
a III-a (el, ea)
  • tighelește
(să)
  • tighelească
  • tighelea
  • tigheli
  • tighelise
plural I (noi)
  • tighelim
(să)
  • tighelim
  • tigheleam
  • tighelirăm
  • tigheliserăm
  • tighelisem
a II-a (voi)
  • tigheliți
(să)
  • tigheliți
  • tigheleați
  • tighelirăți
  • tigheliserăți
  • tigheliseți
a III-a (ei, ele)
  • tighelesc
(să)
  • tighelească
  • tigheleau
  • tigheli
  • tigheliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tighelit (adj.)

  • 1. Cusut, prevăzut cu tighel.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • vezi tigheli
    surse: DEX '09 DEX '98

tighelit (s.n.)

etimologie:

  • vezi tigheli
    surse: DEX '98 DEX '09

tigheli

  • 1. A coase un material cu tighel, a face un tighel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tivi (tiv) știpui
    • 1.1. A tivi o fâșie dintr-un alt material (colorat).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • S-a topit amurgul lin ca o făclie, Tighelind cu aur norii de nămol. DEȘLIU, N. 51.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Dintre nori izbucneau vîltori galbene și roșii. Cei a căror înfățișare se schimbă de la o clipă la alta se tigheleau cu pembe. MACEDONSKI, O. III 48.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • tighel
    surse: DEX '98 DEX '09