8 definiții pentru tefericie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tefericie sf [At: NECULCE, L. 234 / V: (reg) tifilicie, tifir~ / Pl: ~ii / E: ns cf tc teferrüç „plimbare; excursie”] 1 (Îrg) Petrecere. 2 (Mol; irn; îf tifiricie) Pricopseală. 3 (Mol; irn; îaf) Ispravă.

TEFERICIE s.f. (Mold., ȚR) Petrecere, distracție, desfătare. A: Cu ceale cinsti și tefericii multe să hămeisă de nu pute să să mai grijască nemic. NECULCE. B: Dacă o văzu Priiam împărat atîta avuție, foarte i-au- părut bine și făcură veselie și tefericie multă. IT 1758, 127r. Etimologie: cf. tc. teferrüç „plimbare, excursie”. Cf. vigășag, zăbavă, zăiafet, zefchi.

tefericíe f. (turc. teferrüç). Vechĭ. Desfătare. Azĭ. Est. Rar (tifiricie). Mare tifiricie, mare scofală, mare ispravă!

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TEFERICIE s. v. delectare, desfătare, farmec, încântare, plăcere, voluptate, vrajă.

tefericie s. v. DELECTARE. DESFĂTARE. FARMEC. ÎNCÎNTARE. PLĂCERE. VOLUPTATE. VRAJĂ.

Intrare: tefericie
tefericie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tefericie
  • tefericia
plural
  • tefericii
  • tefericiile
genitiv-dativ singular
  • tefericii
  • tefericiei
plural
  • tefericii
  • tefericiilor
vocativ singular
plural
tifiricie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tifilicie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.