mane s [At: (a. 1797) URICARIUL, XVI, 276 / Pl: ? / E: nct] (Înv; Mol; csnp) Piatră prețioasă.

*máne, thékel, fáres, cuvinte care înseamnă cîntărit, numărat, împărțit și pe care o mînă invizibilă le-a scris ca o amenințare profetică pe zidurile saleĭ în care Baltazar se deda ultimeĭ orgiĭ pe cînd Ciru (Cyrus) pătrundea în Babilon (Cartea luĭ Daniil, V). Aceste cuvinte se întrebuințează și astăzĭ ca o înștiințare a soarteĭ cuĭva.

*mene, thekel, fares, V. mane, thekel, fares.