10 definiții pentru „testimonial”   declinări
testimonial
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular testimonial testimonialul testimonia testimoniala
plural testimoniali testimonialii testimoniale testimonialele
genitiv-dativ singular testimonial testimonialului testimoniale testimonialei
plural testimoniali testimonialilor testimoniale testimonialelor
vocativ singular
plural

TESTIMONIÁL, -Ă, testimoniali, -e, adj. Care se face prin martori, care se bazează pe o mărturie. [Pr.: -ni-al] – Din fr. testimonial, lat. testimonialis.

TESTIMONIÁL, -Ă, testimoniali, -e, adj. (Rar) Care se face prin martori, care se bazează pe o mărturie. [Pr.: -ni-al] – Din fr. testimonial, lat. testimonialis.

TESTIMONIÁL, -Ă, testimoniali, -e, adj. (Rar) Care se face prin martori, care se bazează pe o mărturie. Probă testimonială.

testimoniál (-ni-al) adj. m., pl. testimoniáli; f. testimoniálă, pl. testimoniále

testimoniál adj. m. (sil. -ni-al), pl. testimoniáli; f. sg. testimoniálă, pl. testimoniále

TESTIMONIÁL, -Ă adj. (Rar) Care se face prin martori, bazat pe o mărturie. [Pron. -ni-al. / cf. fr. testimonial, lat. testimonialis].

TESTIMONIÁL, -Ă adj. (jur.) care se face prin martori. (< fr. testimonial, lat. testimonialis)

TESTIMONIÁL ~ă (~i, ~e) jur. Care se fondează pe testimonii; bazat pe testimonii. Probă ~ă. [Sil. -ni-al] /<fr. testimonial, lat. testimonialis

testimonial a. care dă mărturie: probă testimonială, dovadă cu marturi.

*testimoniál, -ă adj. (lat. testimonialis). Făcut pin [!] marturĭ: probă testimonială.