3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TESCUÍT, -Ă, tescuiți, -te, adj. Presat, stors în teasc. ♦ Fig. Îndesat, ticsit. – V. tescui.

TESCUÍT, -Ă, tescuiți, -te, adj. Presat, stors în teasc. ♦ Fig. Îndesat, ticsit. – V. tescui.

tescuit1 sn [At: DDRF / E: tescui] 1-4 Tescuire (1-4).

tescuit2, ~ă a [At: DRLU / V: (reg) tis~ / Pl: ~iți, ~e / E: tescui] 1 (D. struguri, fructe etc.) Stors cu ajutorul teascului (1) Si: presat. 2 (Pfm; fig; d. obiecte, ființe etc.) Îndesat.

TESCUÍT, -Ă, tescuiți, -te, adj. 1. Presat, stors în teasc. După ce luară cîte două-trei țuici cu măsline și icre sărate tescuite, se aduse în mijlocul mesei... o oală de șapte-opt ocale, plină cu borș. CAMIL PETRESCU, O. I 565. 2. Îndesat, ticsit. Pe roșul, doamne, puneam Ăst cioltar tot de argint, Lat și lung pînă-n pămînt, Ș-astă pernă tescuită. TEODORESCU, P. P. 524.

TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati.

TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati.

tescui [At: CORESI, EV. 526 / Pzi: ~esc / E: teasc + -ui] 1 vt (C. i. struguri, fructe etc.) A presa pentru a stoarce mustul. 2 vt (Reg; c. i. brânză, caș) A apăsa cu teascul. 3 vt (Înv) A supune (pe cineva) la supliciu cu teascul (5) Si: a chinui, a tortura. 4-5 vtr (Înv; fig) A (se) chinui (4, 7). 6 vt (Pop; fig; c. i. obiecte, ființe etc.) A îndesa. 7 vt (Îvr) A tipări cu ajutorul teascului (7).

TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A presa pentru a stoarce ceva; a pune la teasc. (Refl. pas.) [Cașul] se sară și se tescuiește spre a se scurge apa din el. I. IONESCU, D. 403. ♦ Fig. A strînge, a apăsa, a îndesa. Fără să îmi pot tescui în mine nemulțumirea... am cam început să mă împac cu ideea că tata n-a agonisit avere. CAMIL PETRESCU, U. N. 30. Fără voie el se uită la palma care a tescuit și frămîntat mărgelele, ca și cum ar fi voit să o mustre de păcatul făcut. GANE, N. II 29. 2. A umple (ceva) prin îndesare; a îndesa, a ticsi. Puse mîna ca să-și pipăie portofelul tescuit cu hîrtii. SLAVICI, N. II 311.

A TESCUÍ ~iésc tranz. 1) (struguri, fructe, căpșuni etc.) A da la teasc, presând. 2) fig. rar (lucruri) A băga cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai multe; a îndesa; a înghesui; a ticsi. /teasc + suf. ~ui

tescuì v. a stoarce cu teascul. [Slav. TĬESKOVATI].

tescuĭésc v. tr. (vsl. tĭeskovati sen, a se tescui, tiskati, a tescui. V. ticsesc). Pun la teasc (storc orĭ îndes).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tescuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 să tescuiáscă

tescuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tescuiáscă

tescui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tescuiesc, conj. tescuiască)

tescuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TESCUÍT adj. v. burdușit, îndesat, înghesuit, îngrămădit, ticsit.

TESCUÍT s. presare, stoarcere, stors, tescuire, zdrobire, (înv. și reg.) storsură. (~ul strugurilor.)

TESCUÍT adj. presat, stors, zdrobit. (Struguri ~.)

tescuit adj. v. BURDUȘIT. ÎNDESAT. ÎNGHESUIT. ÎNGRĂMĂDIT. TICSIT.

TESCUIT adj. presat, stors, zdrobit. (Struguri ~.)

TESCUIT s. presare, stoarcere, stors, tescuire, zdrobire, (înv. și reg.) storsură. (~ strugurilor.)

arată toate definițiile

Intrare: tescuit (adj.)
tescuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tescuit
  • tescuitul
  • tescuitu‑
  • tescui
  • tescuita
plural
  • tescuiți
  • tescuiții
  • tescuite
  • tescuitele
genitiv-dativ singular
  • tescuit
  • tescuitului
  • tescuite
  • tescuitei
plural
  • tescuiți
  • tescuiților
  • tescuite
  • tescuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: tescuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tescuit
  • tescuitul
  • tescuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tescuit
  • tescuitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: tescui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tescui
  • tescuire
  • tescuit
  • tescuitu‑
  • tescuind
  • tescuindu‑
singular plural
  • tescuiește
  • tescuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tescuiesc
(să)
  • tescuiesc
  • tescuiam
  • tescuii
  • tescuisem
a II-a (tu)
  • tescuiești
(să)
  • tescuiești
  • tescuiai
  • tescuiși
  • tescuiseși
a III-a (el, ea)
  • tescuiește
(să)
  • tescuiască
  • tescuia
  • tescui
  • tescuise
plural I (noi)
  • tescuim
(să)
  • tescuim
  • tescuiam
  • tescuirăm
  • tescuiserăm
  • tescuisem
a II-a (voi)
  • tescuiți
(să)
  • tescuiți
  • tescuiați
  • tescuirăți
  • tescuiserăți
  • tescuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tescuiesc
(să)
  • tescuiască
  • tescuiau
  • tescui
  • tescuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tescuit (adj.)

etimologie:

  • vezi tescui
    surse: DEX '98 DEX '09

tescuit (s.n.)

tescui

etimologie: