termometru sn [At: AMFILOHIE, G. F. 31^V/1 / V: (înv) ~ter, ~trio, ~tron, (fer) ~rnom~ / S și: (înv) the~ / A și: ~mom~ / Pl: ~re, (înv) ~ri sm / E: ngr Θερμόμετρον, lat thermometrum, fr thermomètre, ger Thermometer, it termometro] 1 Instrument folosit la măsurarea temperaturilor, format dintr-un tub de sticlă gradat, terminat cu un rezervor care conține un lichid dilatabil (mercur, alcool etc.). 2 (Prc) Coloană de lichid dintr-un termometru (1).

TERMOMETRU, termometre, s. n. Instrument pentru măsurarea temperaturilor; (mai ales) instrument format dintr-un tub de sticlă gradat, la capătul căruia se găsește un rezervor cu un lichid dilatabil (mercur, alcool, etc.). Termometrul cobora cu încă un grad în fiecare noapte. C. PETRESCU, A. 273. Un termometru, uitat în perete, deasupra pianului, arăta 28° R. VLAHUȚĂ, O. A. III 5.

TERMOMETRU s.n. Instrument pentru măsurarea temperaturii. [< fr. thermomètre, cf. gr. thermos – cald, metron – măsură].

TERMOMETRU s. n. Instrument pentru măsurarea temperaturii corpurilor. (din fr. thermomètre)

TERMOMETRU ~e n. Instrument pentru măsurarea temperaturii. ~ de cameră. ◊ ~ înregistrator termometru pentru înregistrarea grafică a variațiilor de temperatură. [Sil. -me-tru] /<fr. thermometre

termometru n. instrument ce indică vâriațiunile temperaturei prin dilatarea sau condensarea mercuriului ori alcoolului închis într’un tub capilar de sticlă: termometru centigrad, termometru lui Reaumur și al lui Fahrenheit.

*termométru n., pl. e (vgr. thermós, cald, și métron, măsură). Instrument de constatat gradu de căldură. – Se compune dintr’o țeavă de sticlă cu un spațiŭ foarte mic în mijlocu eĭ și cu un rezervoriŭ plin de mercur la un capăt. La căldură mercuru se dilată și se tot suĭe în țeavă. Fixînd această țeavă pe o scîndurică pe care-s însemnate gradele, putem constata ce temperatură e. La gerurĭ marĭ, fiind-că supt 40° minus mercuru îngheață, se întrebuințează termometre cu spirt colorat. Termometru numit centigrad saŭ al luĭ Celsius (1741) are 100 de despărțiturĭ (grade) de la punctu înghețăriĭ apeĭ pînă la ferbere, al luĭ Réaumur are 80, ĭar al luĭ Fahrenheit (1714) are 180 între înghețare (la el însemnată cu gradu 32) și între ferbere (la el însemnată cu 212). Termometru care arată pe o foaĭe de hîrtie variațiunile temperaturiĭ se numește înregistrator. Cel care arată temperatura maximă și minimă într’un timp oare-care se numește máximum și minimum.

termometer sn vz termometru

termometrio sn vz termometru

termometron sn vz termometru

ternometru sn vz termometru

termometru (desp. -me-tru) s. n., art. termometrul; pl. termometre

termometru (-me-tru) s. n., art. termometrul; pl. termometre

termometru s. n. (sil. -tru), art. termometrul; pl. termometre

termometru s. n. (sil. -tru), art. termometrul; pl. termometre

termometru, -tre.

TERMO- „căldură, temperatură”. ◊ gr. therme „căldură” > fr. thermo-, engl. id., germ. id., it. termo- > rom. termo-. □ ~anemometru (v. anemo-, v. -metru₁), s. n., instrument pentru determinarea vitezei vîntului, bazat pe măsurarea rezistenței electrice a unui filament încălzit; ~barograf (v. baro-, v. -graf), s. n., termobarometru înregistrator; ~barometru (v. baro-, v. -metru₁), s. n., aparat utilizat pentru măsurarea temperaturii și a presiuni; ~biogramă (v. bio-, v. -gramă), s. f., curbă care indică cantitatea de căldură degajată de un sistem viu, individ, populație sau biocenoză; ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studierea efectelor temperaturii asupra organismelor vii; ~cleistogamie (v. cleisto-, v. gamie), s. f., autofecundare a florilor rămase nedeschise din cauza temperaturii nefavorabile; ~clină (v. -clin), s. f., zonă termică dintr-un lac adînc, care separă două straturi de apă la temperaturi diferite; ~cromie (v. -cromie), s. f., proprietate a unor substanțe colorate de a se închide la culoare prin încălzire și de a reveni la nuanța inițială la răcire; ~dinamic (v. -dinamic), adj., referitor la transferul de energie termică; ~estezie (v. -estezie), s. f., sensibilitate la variațiile de temperatură; ~esteziometru (v. estezio-, v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea sensibilității la căldură; ~fază (v. -fază), s. f., etapă de iarovizare a plantelor; ~fen (v. -fen), adj., s. n., (genotip) a cărui expresie fenotipică este influențată de temperatura ambiantă; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre plante, bacterii etc.) care poate trăi la temperaturi ridicate; ~filie (v. -filie₁), s. f., preferință a unor organisme pentru temperaturile ridicate; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante iubitoare de căldură; ~genetic (v. genetic), adj., care stimulează producerea de căldură în organism; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de producere a energiei calorice de către organismul animal; ~gramă (v. -gramă), s. f., curbă de înregistrare grafică a temperaturii; ~higrograf (v. higro-, v. -graf), s. n., aparat pentru măsurarea temperaturii și umidității aerului; ~liză (v. -liză), s. f., 1. Descompunere a unei legături chimice cu ajutorul căldurii. 2. Proces fiziologic prin care organismul cedează mediului ambiant surplusul de căldură; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul căldurii; ~manometru (v. mano-, v. -metru₁), s. n., aparat care indică în același timp temperatura și presiunea; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., ramură a fizicii care se ocupă cu metodele de măsurare a temperaturii; ~metrograf (v. metro-₂, v. -graf), s. n., termometru înregistrator; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea temperaturii; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., modificare morfologică a unui organ datorat temperaturii; ~nastie (v. -nastie), s. f., mișcare produsă de variații termice la unele flori, care se închid la frig și care se deschid la cald; ~pexie (v. -pexie), s. f., proprietate pe care o au corpurile fizice de a fixa căldura; ~plaste (v. -plast), s. n. pl., mase plastice avînd proprietatea de a se înmuia prin încălzire; ~plastic (v. -plastic), adj., (despre substanțe) care devine plastic sub influența căldurii și a presiunii; ~scop (v. -scop), s. n., aparat utilizat la punerea în evidență a unei diferențe de temperatură; ~scopie (v. -scopie), s. f., operație de măsurare a temperaturii; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat atmosferic în care temperatura crește odată cu altitudinea; ~stat (v. -stat), s. n., aparat care servește la menținerea unei temperaturi constante într-o incintă sau într-un circuit; sin. termoregulator; ~static (v. -static), adj., care este apt de a menține o anumită temperatură; ~stenoterme (v. steno-, v. -term), s. n. pl., organisme adaptate la anumite temperaturi ridicate; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare de locomoție a microorganismelor în direcția temperaturii optime; ~telefon (v. tele-, v. -fon), s. n., telefon la care vibrațiile sonore sînt produse prin vibrațiile de temperatură ale unui fir subțire de platină; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a căldurii în scop terapeutic; ~tropofitie (v. tropo-, v. -fitie), s. f., formațiune vegetală caracterizată printr-un anotimp cald și unul rece.

termometru, termometre s. n. (intl.) baston de polițist.