2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERMOTEHNÍCĂ s. f. 1. Ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice. 2. Ramură a fizicii care cuprinde problemele de căldură și termodinamică. – Din fr. thermotechnique, germ. Thermotechnik.

termotehnică sf [At: DL / E: fr thermotechnique] 1 Ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice. 2 Ramură a fizicii care cuprinde problemele de căldură și termodinamică.

TERMOTÉHNICĂ s. f. 1. Ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice. 2. Ramură a fizicii care cuprinde problemele de căldură și termodinamică. – Din fr. thermotechnique, germ. Thermotechnik.

TERMOTÉHNICĂ s. f. Ramură a tehnicii care studiază folosirea căldurii în instalații și în mașini.

TERMOTÉHNICĂ s.f. Ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice. [Gen. -cii. / cf. fr. thermotechnique, germ. Thermotechnik / < gr. thermos – cald, techne – meșteșug].

TERMOTÉHNICĂ s. f. ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice. (< fr. thermotechnique)

TERMOTÉHNICĂ f. Ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau menajere. [G.-D. termotehnicii] /<fr. thermotechnique

TERMOTÉHNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de termotehnică; propriu termotehnicii. /<fr. termotechnique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

termotéhnică s. f., g.-d. art. termotéhnicii

termotéhnică s. f., g.-d. art. termotéhnicii

Intrare: termotehnică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • termotehnică
  • termotehnica
plural
genitiv-dativ singular
  • termotehnici
  • termotehnicii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: termotehnic
termotehnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • termotehnic
  • termotehnicul
  • termotehnicu‑
  • termotehnică
  • termotehnica
plural
  • termotehnici
  • termotehnicii
  • termotehnice
  • termotehnicele
genitiv-dativ singular
  • termotehnic
  • termotehnicului
  • termotehnice
  • termotehnicei
plural
  • termotehnici
  • termotehnicilor
  • termotehnice
  • termotehnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

termotehnică

  • 1. Ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Ramură a fizicii care cuprinde problemele de căldură și termodinamică.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

termotehnic

  • 1. Care ține de termotehnică; propriu termotehnicii.
    surse: NODEX

etimologie: