2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERMOACÚSTICĂ s.f. Parte a acusticii care studiază transformarea căldurii în energie sonoră. [Cf. fr. thermo-acoustique].

TERMOACÚSTICĂ s. f. parte a acusticii care studiază transformarea căldurii în energie sonoră. (< fr. thermo-acoustique)

TERMOACÚSTIC, -Ă, termoacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră. 2. Adj. Referitor la termoacustică, de termoacustică. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-acoustique.

TERMOACÚSTIC, -Ă, termoacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră. 2. Adj. Referitor la termoacustică, de termoacustică. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-acoustique.

termoacustic, ~ă [At: DEX / P: ~mo-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr thermo-acoustique] 1 sf Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră. 2 a Referitor la tennoacustică (1). 3 a De termoacustică (1).

TERMOACÚSTIC, -Ă adj. Referitor la termoacustică. [< fr. thermo-acoustique].

termoacústic, -ă adj. 1971 (tehn.) Referitor la căldură și la sunete v. locuință-tip (din fr. thermo-acoustique; DEX, DN3, DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

termoacústică (-mo-a-) s. f., g.-d. art. termoacústicii

termoacústică s. f. (sil. -mo-a-), g.-d. art. termoacústicii

termoacústic adj. m. (sil. -mo-a-), pl. termoacústici; f. sg. termoacústică, pl. termoacústice

Intrare: termoacustică
  • silabație: ter-mo-a- info
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • termoacustică
  • termoacustica
plural
genitiv-dativ singular
  • termoacustici
  • termoacusticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: termoacustic
termoacustic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • termoacustic
  • termoacusticul
  • termoacusticu‑
  • termoacustică
  • termoacustica
plural
  • termoacustici
  • termoacusticii
  • termoacustice
  • termoacusticele
genitiv-dativ singular
  • termoacustic
  • termoacusticului
  • termoacustice
  • termoacusticei
plural
  • termoacustici
  • termoacusticilor
  • termoacustice
  • termoacusticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

termoacustică

  • 1. Parte a acusticii care se ocupă cu transformarea căldurii în energie sonoră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

termoacustic

  • 1. Referitor la termoacustică, de termoacustică.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: