38 de definiții pentru tirighie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIRIGHIE s. f. (Pop.) Substanță sedimentară cu aspect sticlos, cu gust acru, rămasă pe pereții butoaielor după ce s-a scos vinul și folosită în vopsitorie sau pentru acrit mâncărurile; tartru. [Var.: (pop.) tireghie, tirigie s. f.] – Din ngr. trighía.

tirighie sf [At: DOSOFTEI,PS. 213/14 / V: (reg) steregie, sterevie, stervie, stirevie, st~, stirigie, stregie, str~, târbie, târghie, tereghie, terghie, ~reghie, ~regie, ~ichie, ~igie, treghie / E: ngr τρυγία] 1 (Pop) Substanță sticloasă, cu gust acru, care se depune pe pereții butoaielor cu vin, întrebuințată uneori la țară pentru vopsit sau pentru acrit mâncărurile Si: tartru (1). 2 (Reg) Pojghiță formată la suprafața ceaiului când se răcește. 3 (Reg; îf sterevie) Funingine. 4 (Reg) Apă murdară care se scurge din streașină. 5 (Bot; reg; îf tirichie) Îngerea (Selinum carvifolia).

TIRIGHIE s. f. Substanță sedimentară cu aspect sticlos, cu gust acru, rămasă pe pereții butoaielor după ce s-a scos vinul și folosită în vopsitorie sau pentru acrit mâncărurile; tartru. [Var.: (pop.) tireghie, tirigie s. f.] – Din ngr. trighía.

TIRIGHIE s. f. (Și în formele tireghie, tirigie) Substanță cu gust acru și cu aspect sticlos, care rămîne pe pereții butoaielor după ce s-a scos vinul (și care se folosește în vopsitorie sau pentru acrit mîncările); tartru. Prafurile se plămădesc în borș, iar firele se fierb într-o apă acrită cu tirigie și piatră acră muiată în apă caldă. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 143. – Variante: tireghie, tirigie s. f.

tirighíe saŭ st- și (Vl.) tîrghíe f. (ngr. și vgr. trygia, drojdie de vin, d. bg. trýgos, strugure cules, ngr. „culesu viilor”; bg. trigia). Tartru (depus pe doagele butoaĭelor orĭ pe clondire). Funingine lucitoare ca smoala. Coaja care se formează pe suprafața ceaĭuluĭ cînd se răcește (V. mîzgă). Negreală care se scurge din streșini. – Și steregíe, treghíe. În Maram. stregíe, la Dos. sterevíe, stervíe și stirevíe. La Vicĭu sterégie și stirégie, negreală din streșinĭ. Forma tirighíe în rev. I. Crg. 1911, 159 (Olt.) și Univ. 1922, 14 Apr. 4, 8, ĭar tîrghíe în Univ. 5 Sep. 1938, 4, 3.

TIREGHIE s. f. v. tirighie.

TIRIGIE s. f. v. tirighie.

stirevíe și stirigíe V. tirighie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tirighie (pop.) s. f., art. tirighia, g.-d. tirighii, art. tirighiei

tirighie (pop.) s. f., art. tirighia, g.-d. tirighii, art. tirighiei

tirighie s. f., art. tirighia, g.-d. tirighii, art. tirighiei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TIRIGHIE s. v. piatră de vin, tartru.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tireghie (-ii), s. f.1. Drojdie, tartru, depunere, scursură. – 2. Piatră, mălură. – 3. Tartrat, acid de potasiu. – 4. Funingine. – 5. Apă de ploaie care se scurge cu multă tulbureală. – Var. (s)t(e)reg(h)ie, (s)tirigie, st(e)revie, stirevie. Ngr. τρυγία „drojdie” (Scriban; Gáldi 262), cf. bg. trigija „piatră”. Var. cu v sînt înv. și reproduc pronunțarea lui γ ngr. Celelalte ipoteze sînt improbabile: din lat. *stilligĭa (Cihac, I, 264; Koerting 9053; împotrivă, Densusianu, Rom., XXXIII, 286); din lat. *stiliginea, contaminare a lui stilla cu fuligineus (Giuglea, Cercetări, 20; Tiktin; Candrea), cf. ribagorz. estellesin; de la stiricidium (REW 8266).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tirighie, tirighii, s.f. (reg.) 1. tartru de acrit mâncărurile. 2. funingine. 3. depunere la suprafața ceaiului răcit. 4. negreală de la streșini.

Intrare: tirighie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tirighie
  • tirighia
plural
genitiv-dativ singular
  • tirighii
  • tirighiei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tireghie
  • tireghia
plural
genitiv-dativ singular
  • tireghii
  • tireghiei
plural
vocativ singular
plural
treghie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tirichie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tiregie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
terghie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tereghie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târghie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târbie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stregie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stirighie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stirevie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stervie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tirigie
  • tirigia
plural
genitiv-dativ singular
  • tirigii
  • tirigiei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tirighiesubstantiv feminin

  • 1. Substanță sedimentară cu aspect sticlos, cu gust acru, rămasă pe pereții butoaielor după ce s-a scos vinul și folosită în vopsitorie sau pentru acrit mâncărurile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tartru
    • format_quote Prafurile se plămădesc în borș, iar firele se fierb într-o apă acrită cu tirigie și piatră acră muiată în apă caldă. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 143. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.