O definiție pentru tercuit


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tercuít adj. m., pl. tercuíți; f. sg. tercuítă, pl. tercuíte

Intrare: tercuit
tercuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tercuit
  • tercuitul
  • tercuitu‑
  • tercui
  • tercuita
plural
  • tercuiți
  • tercuiții
  • tercuite
  • tercuitele
genitiv-dativ singular
  • tercuit
  • tercuitului
  • tercuite
  • tercuitei
plural
  • tercuiți
  • tercuiților
  • tercuite
  • tercuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)