O definiție pentru terțel


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

terțél (-luri), s. n. – Șiret, șnur. Tc. tirtil (Șeineanu, II, 356). Terpel, s. n. (libertate mai mare dată vitelor mici ca să poată paște), pare să fie rezultatul unei disimilații a aceluiași cuvînt; semantic trebuie pornit de la ideea de legătură sau piedică de picioare care ține animalul legat și din care se slobozește treptat, de unde și expresia a da un terpel „a slăbi coarda”.

Intrare: terțel
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terțel
  • terțelul
  • terțelu‑
plural
  • terțeluri
  • terțelurile
genitiv-dativ singular
  • terțel
  • terțelului
plural
  • terțeluri
  • terțelurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)