17 definiții pentru teologie
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TEOLOGIE s. f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și a dogmelor unei religii; p. restr. parte a dogmaticii având ca obiect exclusiv pe Dumnezeu. ◊ Teologie pastorală = domeniu al teologiei având drept scop pregătirea viitorilor preoți în practica bisericească pe baza studierii Noului Testament. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologie.
teologie sf [At: (a. 1652) GCR I, 159/1 / P: te-o~ / V: (înv) ~oghie / S și: (înv) the~ / E: ngr Θεολογία, lat theologia, fr théologie] 1 Disciplină care se ocupă cu expunerea și cu fundamentarea teoretică a izvoarelor și a dogmelor unei religii. 2 Studiu asupra lui Dumnezeu. 3 (Îs) Facultate de ~ Facultate care pregătește specialiști în teologie (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TEOLOGIE s. f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și dogmelor unei religii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
TEOLOGIE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul problemelor religioase.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEOLOGIE s.f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și învățăturilor unei religii. ♦ Studiu asupra lui Dumnezeu. ♦ Tratare speculativă care, din interiorul fiecărei religii, studiază divinitatea, puterile și atributele acesteia. [Gen. -iei. / cf. fr. théologie, it., lat., gr. theologia < theos – zeu, logos – studiu].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEOLOGIE s. f. disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și dogmelor unei religii. ♦ ~ dialectică = curent teologic protestant modern care folosește în domeniul cunoașterii religioase metoda dialectică sub forma unui dialog între Dumnezeu și om. (< fr. théologie, gr., lat. theologia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TEOLOGIE f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și învățăturilor unei religii. [G.-D. teologiei; Sil. -te-o-] /<fr. théologie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
teologie f. 1. știința dogmelor religioase; 2. curs de studii teologice: studiază teologia; 3. operă teologică.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*teologíe f. (vgr. theologia, d. theós, Dumnezeŭ, și lógos, cuvînt. V. -logie. Știința religiuniĭ: teologia creștinească. Carte relativă la această știință: a tipări o teologie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
teologhie sf vz teologie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
teologie (desp. te-o-) s. f., art. teologia, g.-d. teologii, art. teologiei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
teologie (te-o-) s. f., art. teologia, g.-d. teologii, art. teologiei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
teologie s. f. (sil. te-o-), art. teologia, g.-d. art. teologiei; pl. teologii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TEOLOGIE s. (BIS.) (înv.) bogoslovie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TEOLOGIE s. (BIS.) (înv.) bogoslovie.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
teologie (-ii), s. f. – Studiul dogmelor unei religii, doctrină a bisericii. – Var. înv. teologhie și der. Gr. θεολογία (sec. XVII) și modern din fr. théologie. – Der. teolog, s. m., din fr. théologue; teologic, adj., din fr. thélogique; teologal, adj., din fr. théologal.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
TEO- „zeu, divinitate”. ◊ gr. theos „zeu, zeitate” > fr. théo-, germ. id., engl. id., it. teo- > rom. teo-. □ ~botanologie (v. botano-, v. -logie1), s. f., studiu al plantelor menționate în lucrările ecleziastice; ~centric (v. centric), adj., care situează pe Dumnezeu în centrul experienței religioase; ~crat (v. -crat), s. m., membru al unei teocrații; ~crație (v. -crație), s. f., formă de guvernămînt caracteristică orînduirii sclavagiste, în care autoritatea, considerată ca emanînd de la divinitate, este exercitată de către casta sacerdotală; ~fanie (v. -fanie), s. f., apariție sau manifestare a divinității; ~foric (v. -foric), adj., s. n., (nume) de zeu; ~gamie (v. -gamie), s. f., împerechere a unui zeu cu o muritoare, prin care se acredita ideea descendenței divine a copilului dobîndit; ~gonie (v. -gonie), s. f., totalitate a miturilor avînd ca temă originea și genealogia zeilor; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a unui zeu; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și dogmelor unei religii; ~mahie (v. -mahie), s. f., luptă mitică între zei; ~manie (v. -manie), s. f., stare patologică religioasă contemplativă; ~morf (v. -morf), adj., cu înfățișare de zeu; ~zofie (v. -zofie), s. f., doctrină filozofică și religioasă de origine orientală, care susține ideea unei pretinse cunoașteri nemijlocite a esenței divinității.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: te-o-
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
teologiesubstantiv feminin
- 1. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și a dogmelor unei religii. DEX '09 DLRLC DNsinonime: bogoslovie
- 1.1. Parte a dogmaticii având ca obiect exclusiv pe Dumnezeu. DEX '09 DN
- 1.2. Teologie pastorală = domeniu al teologiei având drept scop pregătirea viitorilor preoți în practica bisericească pe baza studierii Noului Testament. DEX '09
- 1.3. Teologie dialectică = curent teologic protestant modern care folosește în domeniul cunoașterii religioase metoda dialectică sub forma unui dialog între Dumnezeu și om. MDN '00
- 1.4. Tratare speculativă care, din interiorul fiecărei religii, studiază divinitatea, puterile și atributele acesteia. DN
-
etimologie:
- théologie DEX '09 DEX '98 DN