2 intrări

5 definiții


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

teofór, teofori adj. 1. Purtător de Dumnezeu; care poartă în inima lui pe Dumnezeu. 2. Inspirat de Dumnezeu. – Din gr. theoforos.

TEOFOR, gr. Θεοφόρος < θεός și φόρος „purtător de d-zeu”: Tifor (Ard).

Ignatie Teoforul (†107 d. Hr.), sfânt, episcop al Antiohiei, părinte apostolic, ucenic al sf. evanghelist Ioan. A fost condamnat la moarte în timpul împăratului Traian, fiind sfâșiat de fiare, pentru statornicia lui în credință. Se numește „teofor” pentru că spunea că poartă pe Dumnezeu în inima sa. A scris șase scrisori mai multor comunități creștine, precum și una lui Policarp al Smirnei. Bis. îl prăznuiește la 20 decembrie.

IGNATIE TEOFORUL (Sfântul) (?-c. 110), episcop al Antiohiei. Cunoscut pentru cele șapte scrisori (șase adresate mai multor comunități creștine, iar a șaptea lui Policarp, episcop al Smirnei) pe care le-a scris în timpul călătoriei spre Roma, unde, condamnat la moarte, avea să fie sfâșiat de fiare în arenă. Scrisorile sale, prin care povățuiește comunitatea creștină să se apere de influența gnosticismului, reprezintă o sursă de informații în privința credințelor bisericii creștine timpurii. Prăznuit la 20 dec.

Intrare: teofor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teofor
  • teoforul
  • teoforu‑
plural
  • teofori
  • teoforii
genitiv-dativ singular
  • teofor
  • teoforului
plural
  • teofori
  • teoforilor
vocativ singular
plural
Intrare: Teofor
Teofor nume propriu
nume propriu (I3)
  • Teofor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)