7 definiții pentru tentaculat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TENTACULÁT, tentaculate, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale acvatice nevertebrate care se caracterizează printr-un aparat tentacular dispus în jurul gurii; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din tentacul.

TENTACULÁT, tentaculate, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale acvatice nevertebrate care se caracterizează printr-un aparat tentacular dispus în jurul gurii; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din tentacul.

tentaculat sn [At: M. D. ENC. / Pl: ~e / E: fr tentaculées] 1 (Lpl) încrengăturăde animale acvatice nevertebrate, cu tentaculele (1) dispuse în jurul gurii. 2 Animal care face parte din încrengătura tentaculatelor (1).

TENTACULÁT ~e n. 1) la pl. Încrengătură de animale nevertebrate acvatice, având corpul înzestrat cu tentacule (reprezentanți: meduza, coralul). 2) Animal din această încrengătură. /Din tentacul

TENTACULÁTE s.n.pl. (Zool.) Încrengătură de animale nevertebrate, dispunând de tentacule așezate înapoia gurii; (la sg.) animal din această încrengătură. [Sg. tentaculat. / cf. fr. tentaculées].

TENTACULÁTE s. n. pl. încrengătură de animale acvatice nevertebrate cu tentacule înapoia gurii. (după fr. tentaculées)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tentaculát s. n., pl. tentaculáte

tentaculát s. n., pl. tentaculáte

Intrare: tentaculat
tentaculat substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tentaculat
  • tentaculatul
  • tentaculatu‑
plural
  • tentaculate
  • tentaculatele
genitiv-dativ singular
  • tentaculat
  • tentaculatului
plural
  • tentaculate
  • tentaculatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)