8 definiții pentru tentaculat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TENTACULAT, tentaculate, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale acvatice nevertebrate care se caracterizează printr-un aparat tentacular dispus în jurul gurii; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din tentacul.
TENTACULAT, tentaculate, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale acvatice nevertebrate care se caracterizează printr-un aparat tentacular dispus în jurul gurii; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din tentacul.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tentaculat sn [At: M. D. ENC. / Pl: ~e / E: fr tentaculées] 1 (Lpl) încrengăturăde animale acvatice nevertebrate, cu tentaculele (1) dispuse în jurul gurii. 2 Animal care face parte din încrengătura tentaculatelor (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TENTACULAT ~e n. 1) la pl. Încrengătură de animale nevertebrate acvatice, având corpul înzestrat cu tentacule (reprezentanți: meduza, coralul). 2) Animal din această încrengătură. /Din tentacul
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TENTACULATE s.n.pl. (Zool.) Încrengătură de animale nevertebrate, dispunînd de tentacule așezate înapoia gurii; (la sg.) animal din această încrengătură. [Sg. tentaculat. / cf. fr. tentaculées].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TENTACULATE s. n. pl. încrengătură de animale acvatice nevertebrate cu tentacule înapoia gurii. (după fr. tentaculées)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tentaculat s. n., pl. tentaculate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tentaculat s. n., pl. tentaculate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tentaculat s. n., pl. tentaculate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tentaculat, tentaculatesubstantiv neutru
- 1. Încrengătură de animale acvatice nevertebrate care se caracterizează printr-un aparat tentacular dispus în jurul gurii. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Animal care face parte din această încrengătură. DEX '09
-
etimologie:
- tentacul DEX '09 DEX '98 DN