19 definiții pentru tenor
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TENOR, tenori, s. m. 1. Cea mai înaltă voce bărbătească; cântăreț care are o astfel de voce. ◊ Tenor dramatic = voce de tenor cu un timbru asemănător baritonului; cântăreț cu o astfel de voce. 2. Categorie de instrumente de suflat cu registrul cel mai înalt. – Din fr. ténor, it. tenore.
TENOR, tenori, s. m. 1. Cea mai înaltă voce bărbătească; cântăreț care are o astfel de voce. ◊ Tenor dramatic = voce de tenor cu un timbru asemănător baritonului; cântăreț cu o astfel de voce. 2. Categorie de instrumente de suflat cu registrul cel mai înalt. – Din fr. ténor, it. tenore.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tenor sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i / E: fr ténor, it tenore] 1 Voce bărbătească cu registrul cel mai înalt. 2 Cântăreț cu voce de tenor (1) Si: (înv) tenorist. 3 (Îs) ~ liric Tenor (1) cu timbru mai deschis, care urcă până în registrul cel mai acut. 4 (Îs) ~ dramatic Tenor (1) cu timbru asemănător baritonului. 5 (Pex) Instrument de suflat al cărui registru corespunde vocii de tenor (1). 6 (În muzica medievală și preclasică) Cântăreț care executa melodia principală a unei compoziții polifonice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TENOR, tenori, s. m. Cea mai înaltă voce bărbătească; cîntăreț care are o astfel de voce. Simion începu iar să îngîne cu glas limpede de tenor cîntecul acela. DUMITRIU, P. F. 35. Își înălță glasu-i dulce de tenor. SADOVEANU, E. 126. Era cel dintîi școlar... cel mai bun tenor. CONTEMPORANUL, III 620. ◊ Tenor dramatic = voce bărbătească cu volum mare și cu registru central puternic, care duce cu ușurință notele de sus; cîntăreț care are o astfel de voce.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TENOR s.m. 1. Vocea bărbătească cea mai înaltă; cîntăreț care are o astfel de voce. 2. Categorie de instrumente cu registrul între alto și bariton. [Cf. fr. ténor, it. tenore].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TENOR s. m. 1. vocea bărbătească cu registrul cel mai înalt; cântăreț cu o astfel de voce. ◊ (p. ext.) instrument de suflat cu registru corespunzător vocii unui tenor. 2. (în muzica polifonică) voce între alto și bas. 3. (acc. tenor) melodia de bază, vocea principală în repertoriul gregorian (sec. XII-XVI). (< fr. ténor, it. tenore)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TENOR1 ~oare n. 1) Voce bărbătească cu cel mai înalt registru. 2) Instrument muzical de suflat al cărui registru corespunde acestei voci. /<fr. ténor, it. tenore
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TENOR2 ~i m. Cântăreț care are vocea cu cel mai înalt registru. /<fr. ténor, it. tenore
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tenor n. vocea omului, cea mai înaltă dintre toate. ║ m. cântăreț cu această voce.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*tenór m. (it. tenóre). Muz. Cîntăreț bărbat cu vocea cea maĭ înaltă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tenor s. m., pl. tenori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tenor s. m., pl. tenori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tenor s. m., pl. tenori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TENOR s. (MUZ.) (înv.) tenorist.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TENOR s. (MUZ.) (înv.) tenorist.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tenor (< it. tenore; fr. ténor) 1. Vocea (1) bărbătească cea mai înaltă, cu ambitus (1) do1-do2 (v. notarea octavelor). Ca voce solistică, după caracterul său, t. poate fi liric, dramatic (variantă germ. Heldentenor „t. eroic”), spinto etc. În sec. 18, denumirea de t. le-a înlocuit pe cele fr. mai vechi: taille și haute contre. V. falsetist. (1, 2). 2. Vocea (2) a treia într-o structură polif. sau arm. la patru voci. A fost la începuturile polifoniei* vocea principală (v. t. (3); contra-tenor; organum; motet). În partiturile* corale actuale, t. se notează în cheia* sol, efectul fiind însă cu o octavă* mai jos. În partiturile mai vechi, se nota în cheia do de t. (pe linia a patra a portativului*). 3. (cu accentuare pe prima silabă; lat. „cel care ține”; fr. téneur) Vocea (2) care, în polif. sec. 12-16, deținea cantus firmus*-ul. 4. Ton de recitare în psalmodie*. V. și recto tono. 5. Instrumente* cu un ambitus corespunzător t. (1), ex.: sax., trb., tuba, Tenorhorn (v. fligorn (2)), tenor viol (v. viole (1)) etc. Aceste instr. sunt fie transpozitorii (v. transpoziție) fie se notează în cheia de t. Violoncelul* este notat, pentru registrul (I) corespunzător, în aceeași cheie.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fagot tenor v. fagottino.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tenor viol (cuv. engl.) v. viole (1).
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tenor violin (cuv. engl.) v. violă.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
violă tenor v. viole (1).
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
tenor, tenorisubstantiv masculin
- 1. Cea mai înaltă voce bărbătească; cântăreț care are o astfel de voce. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: tenorist
- Simion începu iar să îngîne cu glas limpede de tenor cîntecul acela. DUMITRIU, P. F. 35. DLRLC
- Își înălță glasu-i dulce de tenor. SADOVEANU, E. 126. DLRLC
- Era cel dintîi școlar... cel mai bun tenor. CONTEMPORANUL, III 620. DLRLC
- 1.1. Tenor dramatic = voce de tenor cu un timbru asemănător baritonului; cântăreț cu o astfel de voce. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.2. (În muzica polifonică) Voce între alto și bas. MDN '00
-
- 2. Categorie de instrumente de suflat cu registrul cel mai înalt. DEX '09 DEX '98 DN
- 3. (Accentuat tenor) Melodia de bază, vocea principală în repertoriul gregorian (secolele XII-XVI). MDN '00
etimologie:
- ténor DEX '09 DEX '98 DN
- tenore DEX '09 DEX '98 DN