7 definiții pentru „tenesme”   declinări
tenesme
substantiv feminin (F168) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural tenesme tenesmele
genitiv-dativ singular
plural tenesme tenesmelor
vocativ singular
plural tenesmelor

TENÉSME s. f. pl. Simptom care apare în unele boli, caracterizat prin necesitatea ineficientă și uneori dureroasă de a urina sau de a defeca. – Din fr. ténesme.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

TENÉSME s. f. pl. Simptom care apare în unele boli, caracterizat prin necesitatea ineficientă și uneori dureroasă de a urina sau de a defeca. – Din fr. ténesme.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

tenésme s. n. pl.

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tenésme s. n. pl.

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TENÉSME s.f.pl. (Med.) Senzație dureroasă produsă de iritarea și contracția sfincterelor anale sau vezicale. [< fr. ténesmes, cf. gr. teinesmos].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TENÉSME s. n. pl. contracturi spastice dureroase ale sfincterului anal sau ale colului vezicii urinare. (< fr. ténesmes)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TENÉSME f. la pl. med. Spasm dureros al sfincterului anal sau vezical, însoțit de necesitatea continuă de urinare sau defecare, în cazul unor boli (prostatice, cistite). /<fr. ténesmes, lat. tenesmus, gr. tenésmos

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink