7 definiții pentru „tenesme”   declinări
tenesme
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural tenesme tenesmele
genitiv-dativ singular
plural tenesme tenesmelor
vocativ singular
plural

TENÉSME s. f. pl. Simptom care apare în unele boli, caracterizat prin necesitatea ineficientă și uneori dureroasă de a urina sau de a defeca. – Din fr. ténesme.

TENÉSME s. f. pl. Simptom care apare în unele boli, caracterizat prin necesitatea ineficientă și uneori dureroasă de a urina sau de a defeca. – Din fr. ténesme.

TENÉSME s.f.pl. (Med.) Senzație dureroasă produsă de iritarea și contracția sfincterelor anale sau vezicale. [< fr. ténesmes, cf. gr. teinesmos].

TENÉSME s. n. pl. contracturi spastice dureroase ale sfincterului anal sau ale colului vezicii urinare. (< fr. ténesmes)

TENÉSME f. la pl. med. Spasm dureros al sfincterului anal sau vezical, însoțit de necesitatea continuă de urinare sau defecare, în cazul unor boli (prostatice, cistite). /<fr. ténesmes, lat. tenesmus, gr. tenésmos