O definiție pentru tenac


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tenác (-ce), s. n. – Suport pentru manuscrisul utilizat de zețar. Germ. Tenakel (Candrea).

Intrare: tenac
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tenac
  • tenacul
  • tenacu‑
plural
  • tenace
  • tenacele
genitiv-dativ singular
  • tenac
  • tenacului
plural
  • tenace
  • tenacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)