2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMENEA, temenele, s. f. Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune; ploconeală, închinăciune. ◊ Expr. A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi. – Din tc. temenna(h).

TEMENEA, temenele, s. f. Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune; ploconeală, închinăciune. ◊ Expr. A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi. – Din tc. temenna(h).

temenea sf [At: BELDIMAN, E. 134/7 / V: (înv) ~na / Pl: ~ele, (îvr) ~eli / E: tc temenna] 1 Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune, cu mâna dreaptă întâi lăsată în jos, apoi apropiată de buză și pe urmă de frunte Si: închinăciune, ploconeală, reverență, (reg) pleoștire. 2 (Fam; îe) A face ~ele A fi exagerat de politicos. 3 (Fam; îe) A fi slugarnic.

TEMENEA, temenele, s. f. Fel de a saluta, după obiceiul musulman, făcînd o plecăciune; ploconeală, închinăciune. I-am făcut o temenea și-am ieșit în dosul casei. GALACTION, O. I 78. Mesrur a trecut înainte, poftindu-l cu multe temenele pe calif în celălalt salon. CARAGIALE, O. III 73.

TEMENEA ~ele f. Plecăciune adâncă făcută în semn de salut (după obiceiul musulmanilor). ◊ A face ~ele a manifesta slugărnicie. [Art. temeneaua] /<turc. temenna

temen(e)à f. închinăciune după maniera turcească, adică corpul plecat, dreapta lăsată puțin în jos, dusă apoi la buze și în urmă la cap: la Sultan de se ’nchina cu adâncă temena POP. [Turc. TEMENNA].

temeneá f., pl. ele (din maĭ vechĭu temená, turc. [d. ar.] temenna, urare, salutare). Închinăcĭune (salutare) după obiceĭu musulman (cu capu plecat și cu mîna dreaptă lăsată’n jos, apoĭ dusă la buze și apoĭ la frunte).

TEMENI, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea.

TEMENI, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea.

temeni2 vt [At: A VI, 19/ Pzi: ~nesc / E: ns cf temeli2] (Reg) A lipi cu lut și baligă Si: a murui1.

temeni1 vr [At: BARCIANU, ȘIO II, 355 / Pzi: ~nesc / E: temenea] (Rar) A se apleca în fața cuiva în semn de salut.

TEMENI, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. Ienicerii de sosea, Bună ziua că-i dedea Și frumos se temenea. TEODORESCU, P. P. 552.

temenì v. a face temenele, a se ploconi: ienicerii de ’mi sosia, bună ziua că-i dedea, și frumos se temenia POP.

temenésc (mă) v. refl. (d. temenea). Fam. Fac temenele, mă ploconesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

temenea s. f., art. temeneaua, g.-d. art. temenelei; pl. temenele

temenea s. f., art. temeneaua, g.-d. art. temenelei; pl. temenele, art. temenelele

temenea s. f., art. temeneaua, g.-d. art. temenelei; pl. temenele

temeni (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. mă temenesc, 3 sg. se temenește, imperf. 1 sg. mă temeneam; conj. prez. 1 sg. să mă temenesc, 3 să se temenească; imper. 2 sg. afirm. temenește-te; ger. temenindu-mă

!temeni (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenește, imperf. 3 sg. se temenea; conj. prez. 3 să se temenească

temeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. temenesc, imperf. 3 sg. temenea; conj. prez. 3 sg. și pl. temenească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TEMENEA s. compliment, închinăciune, mătanie, plecăciune, ploconeală, reverență, (reg.) plocon, (înv.) plecare, (turcism înv.) talîm, (fam. rar) selamlîc. (I-a făcut o ~ adîncă.)

TEMENI vb. v. închina, ploconi.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

temenea (-ele), s. f. – Ploconeală, reverență. – Var. înv. temena. Mr. timinee, megl. timinà. Tc. temenna (Șeineanu, II, 355; Ronzevalle 67); cf. ngr. τεμενᾶς, alb., bg. sb. temena.Der. temeni, vb. refl. (a face temenele, a se ploconi).

Intrare: temenea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temenea
  • temeneaua
plural
  • temenele
  • temenelele
genitiv-dativ singular
  • temenele
  • temenelei
plural
  • temenele
  • temenelelor
vocativ singular
plural
temena
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: temeni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • temeni
  • temenire
  • temenit
  • temenitu‑
  • temenind
  • temenindu‑
singular plural
  • temenește
  • temeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • temenesc
(să)
  • temenesc
  • temeneam
  • temenii
  • temenisem
a II-a (tu)
  • temenești
(să)
  • temenești
  • temeneai
  • temeniși
  • temeniseși
a III-a (el, ea)
  • temenește
(să)
  • temenească
  • temenea
  • temeni
  • temenise
plural I (noi)
  • temenim
(să)
  • temenim
  • temeneam
  • temenirăm
  • temeniserăm
  • temenisem
a II-a (voi)
  • temeniți
(să)
  • temeniți
  • temeneați
  • temenirăți
  • temeniserăți
  • temeniseți
a III-a (ei, ele)
  • temenesc
(să)
  • temenească
  • temeneau
  • temeni
  • temeniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

temenea, temenelesubstantiv feminin

  • 1. Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote I-am făcut o temenea și-am ieșit în dosul casei. GALACTION, O. I 78. DLRLC
    • format_quote Mesrur a trecut înainte, poftindu-l cu multe temenele pe calif în celălalt salon. CARAGIALE, O. III 73. DLRLC
    • chat_bubble A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi. DEX '09 DEX '98
      sinonime: ploconi
etimologie:

temeni, temenescverb

  • 1. rar A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ienicerii de sosea, Bună ziua că-i dedea Și frumos se temenea. TEODORESCU, P. P. 552. DLRLC
etimologie:
  • temenea DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.