14 definiții pentru temenea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMENEA, temenele, s. f. Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune; ploconeală, închinăciune. ◊ Expr. A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi. – Din tc. temenna(h).

TEMENEA, temenele, s. f. Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune; ploconeală, închinăciune. ◊ Expr. A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi. – Din tc. temenna(h).

temenea sf [At: BELDIMAN, E. 134/7 / V: (înv) ~na / Pl: ~ele, (îvr) ~eli / E: tc temenna] 1 Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune, cu mâna dreaptă întâi lăsată în jos, apoi apropiată de buză și pe urmă de frunte Si: închinăciune, ploconeală, reverență, (reg) pleoștire. 2 (Fam; îe) A face ~ele A fi exagerat de politicos. 3 (Fam; îe) A fi slugarnic.

TEMENEA, temenele, s. f. Fel de a saluta, după obiceiul musulman, făcînd o plecăciune; ploconeală, închinăciune. I-am făcut o temenea și-am ieșit în dosul casei. GALACTION, O. I 78. Mesrur a trecut înainte, poftindu-l cu multe temenele pe calif în celălalt salon. CARAGIALE, O. III 73.

TEMENEA ~ele f. Plecăciune adâncă făcută în semn de salut (după obiceiul musulmanilor). ◊ A face ~ele a manifesta slugărnicie. [Art. temeneaua] /<turc. temenna

temen(e)à f. închinăciune după maniera turcească, adică corpul plecat, dreapta lăsată puțin în jos, dusă apoi la buze și în urmă la cap: la Sultan de se ’nchina cu adâncă temena POP. [Turc. TEMENNA].

temeneá f., pl. ele (din maĭ vechĭu temená, turc. [d. ar.] temenna, urare, salutare). Închinăcĭune (salutare) după obiceĭu musulman (cu capu plecat și cu mîna dreaptă lăsată’n jos, apoĭ dusă la buze și apoĭ la frunte).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

temenea s. f., art. temeneaua, g.-d. art. temenelei; pl. temenele

temenea s. f., art. temeneaua, g.-d. art. temenelei; pl. temenele, art. temenelele

temenea s. f., art. temeneaua, g.-d. art. temenelei; pl. temenele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TEMENEA s. compliment, închinăciune, mătanie, plecăciune, ploconeală, reverență, (reg.) plocon, (înv.) plecare, (turcism înv.) talîm, (fam. rar) selamlîc. (I-a făcut o ~ adîncă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

temenea (-ele), s. f. – Ploconeală, reverență. – Var. înv. temena. Mr. timinee, megl. timinà. Tc. temenna (Șeineanu, II, 355; Ronzevalle 67); cf. ngr. τεμενᾶς, alb., bg. sb. temena.Der. temeni, vb. refl. (a face temenele, a se ploconi).

Intrare: temenea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temenea
  • temeneaua
plural
  • temenele
  • temenelele
genitiv-dativ singular
  • temenele
  • temenelei
plural
  • temenele
  • temenelelor
vocativ singular
plural
temena
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

temenea, temenelesubstantiv feminin

  • 1. Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote I-am făcut o temenea și-am ieșit în dosul casei. GALACTION, O. I 78. DLRLC
    • format_quote Mesrur a trecut înainte, poftindu-l cu multe temenele pe calif în celălalt salon. CARAGIALE, O. III 73. DLRLC
    • chat_bubble A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi. DEX '09 DEX '98
      sinonime: ploconi
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.