2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

temeli1 vt [At: PSALT. 179 / Pzi: ~lez / E: slv темелити] (Înv) A întemeia.

temeli2 vt [At: BOCEANU, GL. / Pzi: ~lesc / E: ns cf temeni2] (Olt) A târî ceva pe jos, murdărind.

întemeĭéz v. tr. (d. temeĭ). Pun temelia, fundez. Înființez, creez: a întemeĭa o școală. Bazez, sprijin: a întemeĭa o afirmațiune pe un principiŭ. V. refl. Mă bazez, mă sprijin, mă bizuĭ. – Vechĭ întemellez, temeĭez, temelesc, -llesc și -llicesc.

temeĭéz, temelésc, -llésc și -llicésc, V. întemeĭez.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEMELÍ vb. v. constitui, crea, ctitori, funda, institui, înființa, întemeia, organiza.

temeli vb. v. CONSTITUI. CREA. CTITORI. FUNDA. INSTITUI. ÎNFIINȚA. ÎNTEMEIA. ORGANIZA.

Intrare: temeli
verb (VT401)
Surse flexiune: Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • temeli
  • temelire
  • temelit
  • temelitu‑
  • temelind
  • temelindu‑
singular plural
  • temelește
  • temeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • temelesc
(să)
  • temelesc
  • temeleam
  • temelii
  • temelisem
a II-a (tu)
  • temelești
(să)
  • temelești
  • temeleai
  • temeliși
  • temeliseși
a III-a (el, ea)
  • temelește
(să)
  • temelească
  • temelea
  • temeli
  • temelise
plural I (noi)
  • temelim
(să)
  • temelim
  • temeleam
  • temelirăm
  • temeliserăm
  • temelisem
a II-a (voi)
  • temeliți
(să)
  • temeliți
  • temeleați
  • temelirăți
  • temeliserăți
  • temeliseți
a III-a (ei, ele)
  • temelesc
(să)
  • temelească
  • temeleau
  • temeli
  • temeliseră
Intrare: temelit
temelit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temelit
  • temelitul
  • temelitu‑
  • temeli
  • temelita
plural
  • temeliți
  • temeliții
  • temelite
  • temelitele
genitiv-dativ singular
  • temelit
  • temelitului
  • temelite
  • temelitei
plural
  • temeliți
  • temeliților
  • temelite
  • temelitelor
vocativ singular
plural
temelire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temelire
  • temelirea
plural
  • temeliri
  • temelirile
genitiv-dativ singular
  • temeliri
  • temelirii
plural
  • temeliri
  • temelirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)